Un urs pe nume Paddington

    De peste cincizeci de ani, Paddington, unul dintre cei mai cunoscuți și îndrăgiți ursuleți din lume, îi încântă cu aventurile lui pe cititorii de toate vârstele.     Paddington călătorește clandestin din întunecatul Peru până la Londra, având la el doar o valiză cu un borcan cu marmeladă de postocale și o etichetă pe care scrie "Vă rog să aveți grijă de acest ursuleț".
Citește tot rezumatul... Fie că e la teatru, că merge cu metroul său că petrece o zi la plajă, Paddington intră în cele mai amuzante încurcături, reinventând, astfel, haosul.     Fragment din romanul "Un urs pe nume Paddington" de Michael Bond:     “Paddington se pricepea să cumpere. Toți vânzătorii îl cunoșteau. Era conștiincios și își luă treaba în serios. Pipăia fructele, să vadă dacă erau destul de țări, așa cum îi arătase doamna Brown, și se uită mereu unde era mai ieftin. Vânzătorii îl cunoșteau și îi păstrau marfa cea mai bună.     — Ursulețul cumpără de zece penny mai mul decât oricine, zicea doamna Brown. Nici nu știu cum face. Probabil e zgârcit.     — Nu sunt zgârcit, protestă indignat Paddington. Sunt doar grijuliu.     — Indiferent cum faci, zicea doamna Brown, valorezi greutatea ta în aur.     Paddington luase remarca ei în serios și se cântări îndelung pe cântarul din baie. În cele din urmă hotăra să se consulte cu domnul Gruber, prietenul lui.     Paddington petrecea multă vreme uitându-se în vitrinele de pe Portobello Road. Cea mai frumoasă era vitrina domnului Gruber. Era scundă, iar Paddington se putea uita în ea fără să se ridice pe vârfuri. În plus, era plină de lucruri interesante: piese vechi de mobilier, medalii, vaze și vase, tablouri. Atât de multe lucruri, încât aproape că nu se putea intra în magazin, iar bătrânul domn Gruber petrecea ore-n șir într-un șezlong, pe trotuar.     La rândul lui, și domnul Gruber îl găsea pe Paddington foarte interesant, așa că au devenit repede prieteni la cataramă. Paddington se oprea des la el, când se întorcea de la cumpărături, și discutau pe nesaturate despre America de Sud, unde domnul Gruber fusese pe vremea când era copil. Acesta avea întotdeauna dimineața o brioșă și o ceașcă de cacao, pentru gustarea de la ora unsprezece, pe care le împărțea bucuros cu Paddington.     — Nimic nu-i mai bun decât o discuție plăcută la o brioșă și o ceașcă de cacao, spunea adesea.     Lui Paddington îi plăceau toate cele trei și îi dădea dreptate, deși de la cacao i se colorau mustățile într-un fel caraghios.     Pe Paddington îl interesau lucrurile strălucitoare și se consultase într-o dimineață cu domnul Gruber în legătură cu monedele lui peruviene. Îi venise ideea că puteau valora bani buni. Dacă era adevărat, le-ar fi vândut ca să cumpere un cadou pentru familia Brown.” Citește mai puțin...