Unde este Euridice?

    Proză scurtă     "Când acele "imaginary gardens with real toads in them" ii ies în cale, scriitorul observă și transcrie, în măsura în care talentul îi permite, ceea ce crede că vede și înțelege – un exercițiu greu, terifiant, dar și plin de satisfacții rare." (Ana Petra)     Cuprins: În iarbă • Cum arată prima iubire • Euridice și viața sexuală • Examen • Euridice. Extaz, poate • O invitație • Clară. Spre toamnă • Sempre liberă • Solemnitățile biologiei  • Aria • Noli me tangere • Nunta • Marie Theres', wie gut sie ist! (Marie Theres', ce bună ești!) • Mușcate în balcon. Lina • O zi friguroasă. Georgette • O fată la fereastră. Delia • Vechea poveste. Della • Magdalena • Iuliana • Ceva • Euridice a auzit • Valeria • Un fel de șarpe • Dincolo de pădure • Iriși • Euridice în grădină      Fragment din volum:       “Acum, când avea un copil de crescut, Marta se hotărâse să renunțe la toate tentațiile din jur și să aibă grijă numai de fetița ei. Nu era sigură că fetița era a bărbatului ei, dar ce importanță avea, mai avea acest fapt? Ideea de a deveni o soție bună, înțelegătoare și o mamă atentă o stăpâniseră de multă vreme. Deveniseră, cumva, o a doua natură sau, mai corect spus, noua esență a Martei. Avea o viață liniștită și îmbelșugată. Soțul ei câștigă bine și îi construise o casă confortabilă și primitoare. Marta se străduise s-o aranjeze cât mai plăcut, cu canapele încăpătoare și multe perne peste tot, crosetate sau împletite chiar de ea, covoare persane și divane spațioase. Îi plăcea compania și Marta avea mereu la ea câteva prietene din tinerețe, singure sau însoțite de unu-doi bărbați, amici comuni, majoritatea oameni însurați, cu neveste și copii, cunoscuți din copilărie. Le oferea cafele, vișinata făcută de ea și prăjituri de casă, fiindcă Marta avea talent și la bucătărie. Împreună, își aduceau aminte de tinerețea lor nu foarte îndepărtată, de sălbaticii ani ai deceniului al șaselea, de nopțile lor nedormite, cu dans și băutură, iubirile lor ilicite și comune, suferințele infinite, în fumul țigărilor nenumărate... Îmbrăcată în rochii pretențioase, fetița ei stătea mai întotdeauna într-un fotoliu înalt din colțul încăperii, ca o păpușă de calitate, zâmbitoare și nemișcată. Ascultă cu atenție, nebăgată în seamă. Maică-sa trecea pe lângă ea și o mângâia pe păr sau pe tâmplă, iar bărbații o priveau uneori lung, pe gânduri. Alteori, câte unul dintre bărbați se ridică de pe canapea și, cu țigara între degete, se apropia de ea și o ciupea ușor de obraz, zâmbind-i ciudat. Fără să vrea, fetița privea în pământ și, cu degete tremurătoare, își ștergea obrazul înroșit. Creștea repede în colțul camerei cu canapele largi și perne moi. Înțelegea mai mult din ce se discuta la cafele și prăjituri. Era vorba de iubire, de pasiune, ceva care te făcea extrem de fericit și nefericit în același timp. Fetița se gândea că va simți, în curând, așa ceva și ea. Își închipuia că privirile bărbaților care veneau în vizită erau semne de iubire."