Este o carte despre visurile cu care pornim la drum, despre maturizare, despre alegerile pe care le facem în viață și, nu în ultimul rând, despre ce înseamnă, de fapt, dragostea. Fragment: “Reacția instinctivă pe care am avut-o în clipa aceea m-a uimit până și pe mine. Am simțit un val de căldură, un tremur plăcut în stomac, inima și-a întețit bătăile, iar palmele mi-au transpirat. Mi-am bombănit în gând corpul care mă trăda cu atâta ușurință - deși eram conștientă că asta arată cum stăteau, de fapt, lucrurile în sufletul meu. Dar nu mai eram fetișcana prostuță din urmă cu câteva luni. Îmi devenise clar unde bătea. Nu puteam spune că rămăsesem indiferentă la cuvintele lui, dar ele veneau prea târziu. în acele prime zile poate că aș fi fost dispusă să le accept, în ciuda suferinței cauzate. Pentru că atunci încă mai visam la basme cu prinți. Între timp aflasem cum arată realitatea — și nu era atât de rea pe cât mă temusem, sau pe cât de dificilă se dovedise pentru alții, cum era cazul lui Îndah. Am decis să accept discuția directă la care mă provoca Faisyal, punând lucrurile la punct. - Acum am viața mea, așa cum tu o ai pe a ta. - Într-adevăr. N-am știut că ești atât de puternică... În glasul lui se simțea admirația. Am ridicat o sprânceană. - Ai aflat acum. Ascultă, Faisyal... la ce folosește discuția asta? A oftat și din nou a apelat la o tactică menită să mă dezarmeze. Niciodată n-am putut înțelege cum, atunci când doreau să cucerească o femeie, bărbații știau exact cum trebuiau să se comporte, să spună, să acționeze, iar după ce relația începea să evolueze, părea incapabili să mai fie pe aceeași lungime de undă cu nevoile ei. - Încă te iubesc, Habibți. Folosirea numelui de alint a avut efectul scontat, dezarmându-mă. Dar Faisyal nu s-a oprit aici. Înainte să apuc să dau vreo replică a continuat, în aceeași notă: - Am fost un laș. Ai toate motivele să mă disprețuiești. Mi-a fost frică să-mi asum răspunderi. Ba, mai mult, te-am umilit încercând să mă asigur că nu-mi vei cauza probleme.”
