În această carte am încercat să împărtășesc direct, că de la om la om, un pic din acest univers grecesc, de care sunt atașat și a cărui supraviețuire în fiecare dintre noi mi se pare, în lumea de azi, mai necesară ca oricând. Îmi plăcea și faptul că această moștenire îi parvine cititorului în manieră a ceea ce Platon numește mituri povestite de dădace, la fel ca lucrurile care trec de la o generație la următoarea în afara oricărui învățământ oficial. Am încercat să povestesc că și cum tradiția acestor mituri s-ar putea încă perpetua. Voiam ca vocea care, odinioară, de-a lungul secolelor, se adresă direct ascultătorilor greci și care a amuțit să se facă din nou auzită de cititorii de azi și că, în anumite pagini ale acestei cărți, dacă voi fi ajuns acolo, să continue să răsune ca un ecou. - Jean-Pierre Vernant Fragment din carte: "Eris este lupta din sânul aceleiași familii ori din interiorul aceleiași omeniri, ceartă, discordia în chiar inima a ceea ce fusese unit. Eros, dimpotrivă, este acordul și unirea dintre principii atât de diferite cum sunt femininul și masculinul. Eris și Eros sunt amândouă produse de același act fondator care a deschis spațiul, a deblocat timpul, le-a permis generațiilor succesive să intre pe scena lumii, acum deschisă. În prezent, toate aceste personaje divine, cu Eris de o parte și cu Eros de alta, se vor înfrunta și vor lupta. Pentru ce vor lupta? Nu atât pentru a constitui universul, ale cărui temelii sunt deja puse, cât pentru a-1 desemna pe stăpânul acestui univers. Cine-i va fi suveranul? În locul unei povestiri cosmogonice, care pune întrebările: „Ce este începutul lumii? De ce la început a fost Abisul? Cum s-a făurit tot ce conține universul?", apar alte întrebări și alte povestiri, mult mai dramatice, care încearcă să dea răspunsurile. Cum se vor certa și se vor insulta zeii, care au fost creați și procreează, la rândul lor? Cum se vor înțelege? Cum va trebui să-și ispășească titanii greșeala pe care au comis-o față de tatăl lor, Uranos, cum vor fi pedepsiți? Cine va asigura stabilitatea acestei lumi, construite pornind de la un nimic care era totul, de la o noapte în care își are obârșia însăși lumină, de la un vid din care se nasc plinul și solidul? Cum va deveni lumea stabilă, organizată, cu ființe individualizate? Uranos, îndepărtându-se, deschide calea unui șir neîntrerupt de generații. Dar dacă, la fiecare generație, zeii se luptă, lumea nu va avea nicio stabilitate. Războiul zeilor trebuie să cunoască un sfârșit pentru ca ordinea lumii să fie definitiv stabilită. Cortina se ridică deasupra luptelor pentru suveranitatea divină. "
