Unum hominem & Kepler și Magelan (Nuvela SF) de Romulus Andriescu "Oamenii erau panicați. Anomalii temporale care țin de Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg și care s-ar traduce în ubicuitatea unui atom, prin extensie acest lucru putând fi aplicat și la nivelul biologicului… În traducere, conștiința umană ar funcționa parțial în afara spațiului și parțial în afara timpului, iar evenimentele petrecute pe pământ ar putea „împinge” realitatea obiectivă și subiectivă într-un alt univers. Un univers diferit. Concret, oamenii au fost mutați, efectiv, printr-o fosă temporală, dintr-un univers în altul… la scară planetară sau cosmică.” (Unum hominem) "Când primele creaturi și-au făcut apariția între coloanele pretoriului, un câmp de energie le-a făcut să se oprească. Erau ca o haită de lupi turbați care încercau să sară peste un gard. Niște creaturi hidoase, enorme, extrem de violente, care aveau un singur scop, acela de a sparge, de a străpunge câmpul de protecție și de a mă devora instantaneu. Frica pusese stăpânire pe mine, broboane reci de sudoare îmi picurau pe frunte și pe șira spinării. Stăteam ca anesteziat în fața acestor monștri care parcă înnebuniseră cu toții.” (Kepler & Magelan)
