Citind romanul Urâții nu ai cum să nu simți miros de romaniță, de zarzăr, de salcâm ars în vatră, de cafea făcută pe plită, de vin fiert și chiar de chirpici. Autorul invită cititorul să fie martor la cele mai bizare aventuri sătești. Astfel te trezești prezent, cu toată viața ta, fie în plină nuntă, fie la înmormântare, fie la o naștere tipic românească, fie în prezența unor personaje sărite din tipar. Dincolo de toate aceste povestiri care, până la urmă, construiesc un roman-puzzle, cartea transmite o morală babească despre memorie și origini. Mai găsești acolo povești de amor, o poveste cu un potop care prefigurează sfârșitul lumii, întâmplări mai puțin ortodoxe din Săptămâna Mare a Paștelui, precum și o adevărată lecție de beție.
