Urmarirea

    Eroina principală, Grâce, și fiica ei, Frankie, duc o viață liniștită la ferma din Alabama, un loc izolat de lume. Dar bărbatul care vrea să le omoare le poate găsi chiar aici. O femeie cu un trecut misterios, nu s-a temut de nimic în viață, însă acum trebuie să facă totul pentru a-și apăra copilul de acest criminal feroce, aflat pe urmele lor.     Agenția care o protejă a abandonat-o și singurul său aliat a rămas un bărbat mai periculos decât cel mai aprig dușman al său. Grace nu l-a mai văzut pe Jake Kilmer de la tragicele evenimente produse în urmă cu opt ani. Acum el o roagă să-i accepte protecția.     Timpul se scurge, viețile celor două sunt în pericol, așa că femeia s-ar putea să vrea să primească ajutorul din partea omului care a trădat-o cândva. Miza acestui joc al morții este uriașă. Iar cei angrenați nu se dau în lături de la nimic pentru a o dobândi...     Un roman cu mult suspans și surprinzătoare răsturnări de situații, care captează la maximum interesul cititorului.      Fragment din volum:       “Soarele îi ardea spinarea, în timp ce Grace mergea încet spre hambar.     Făcea o greșeală.     Ba nu, nu era nicio greșeală.     Sau, dacă era, avea s-o facă oricum, își spuse ea cu nepăsare. Toată noaptea se frământase, luptându-se cu sine însăși, și ajunsese la această concluzie. Era o femeie mătură și putea face față unei întâlniri amoroase. De data asta, o ducea mintea să se protejeze. Nu trebuia să însemne nimic mai mult decât nebunia de ordin fizic care existase între ei cu atâția ani în urmă. Trecuse prea mult timp pentru ea și, probabil, suferea efectele abstinenței. Kilmer avea dreptate, amândoi aveau să-și revină la normal după ce-și satisfăceau această nevoie.     Iisuse, nici măcar nu știa dacă mai gândea rațional sau nu. Tot ce știa era că i se înmuiau genunchii și simțea cum îi ardeau obrajii, în timp ce deschidea ușa hambarului.     Penumbra. Miros de fân și cai.     — Mă temeam că n-ai să vii, spuse Kilmer, ieșind din semiobscuritate. Dumnezeule, ce frică mi-a fost.     Se opri pe loc, privind-o.     De ce n-o atingea?     În clipa următoare, o atinse.      Îi puse mâna pe gât. Palma lui era dură și bătătorită, în contact cu pielea ei delicată. Pulsul îi sări în adâncitura grumazului. Se cutremură.     — Zi că-i în regulă, spuse el răgușit. Pentru Dumnezeu, spune-mi că-i OK.     Grâce nu putea vorbi. Ce naiba, nu putea nici măcar să respire. Era conștientă numai de textură aspră a mâinii lui pe pielea gingașă a gâtului ei.     — Grace.     — Taci... Își îngropa fața lângă umărul lui. Taci și fă-o odată.    — La dracu', da. Mâinile lui o cutreierau peste tot, frecând, strângând. Scotea din gâtlej niște sunete joase, instinctuale, aproape animalice. Excelent. Ești așa de..      — Și tu..."