"Deși G. Călinescu pare a aprecia mai mult proiectul de roman — doar schițat — „Viața unui boier” (pentru „ideea centrală", „totuși nouă", a plasării „pe cadrul vechi al destinului grec", a „problemei ereditații criminalistice" și pentru calitățile artistice „amestec de observație fizico-psihologică și fior trancendențial foarte potrivit într-un roman istoric", nelipsit „de mișcarea aceea vitejească a romanului slav"), decât nuvela Ursită, rezultată din valorificarea a ceea ce apucase să scrie, totuși forma concentrată, nuvelistică, s-a impus drept una dintre cele mai importante texte ale literaturii noastre din toate timpurile. O republicăm acum, împreună cu începutul de "romanț" apărut în Buciumul pentru ca cititorul să se convingă el însuși ce diferență enormă e între un început (neonorat de materializarea deplină) și un text perfect rotunjit după toate rigorile artei, care beneficiază de nenumărate deschideri de perspective.” - I. Oprișan Cuprins: Spectaculozitate și „fior transcendent" (I. Oprișan) • Notă asupra ediției (I. O.) URSITA [ Nuvelă] PARTEA I. AM SCĂPAT DE EL! Cap. I . În care se arată cum, murind o babă, băiatul a pierdut un tată Cap. II. Din care se vede cât e de primejdios a sosi în capitală în ziua când se naște un copil în palatul domnesc Cap. III. Din care oricine vede cum un vodă n-a putut închide pe un postelnic, pe când un copil a izbutit a închide pe un hatman Cap. IV. În care apar pe scenă trei doftori: un italian, o babă și un copil, de unde rezultă că medicina a prosperat totdauna la romani Cap. V. Prin care se probează că politica cea mare este un lucru foarte copilăresc Cap. VI. În care se aruncă o vie lumină asupra adevăratului înțeles al „Institutelor" lui Justinian PARTEA a II-a. BA N-AM SCĂPAT DE EL! Cap. I. Care ar fi prea frumos în versuri lungi, ceea ce ne face a-l închina dlui... Bodnărescu Cap. II. Din care se vede cât de rău este de a repeta o singură frază de două ori Cap. III. Foarte încurcat, fiind foarte revoluționar Cap. IV. În care cei vii se încurcă și un mort vine să-i descurce Cap. V. În care se demonstra „libertatea electorală", așa după cum s-a practicat în toți timpii Cap. VI. Doveditor că hainele boierești nu sunt totdauna respectate Cap. VII. În care sexurile sunt confundate Cap. VIII. Care, între altele, va fi foarte plăcut mai cu seamă băutorilor de bere Cap. IX. În care se arată privilegiile fetelor fecioare la străbunii noștri Cap. X. Din care se poate deja prevedea ce este ursita VIAȚA UNUI BOIERIU Romant istoric. Partea I. Copilăriele lui Iancu Moțoc Episodul I. URSITA Capul I. În care se arată cum prin uciderea unei babe, postelnicul Șarpe a lipsit pe un băiat de tată Capul II. Din care se vede cât de primejdios este de a sosi în capitală în ziua când s-a născut un copil în palatul domnesc Capul III. Din care oricine poate să vază cum că Vodă n-a putut închide pe un postelnic, pe când un copil a izbutut a închide pe un vornic Capul IV. În care apar pe scenă trei doftori: un italian, o babă și un copil Capul V. Prin care se probează că politica cea mare este un lucru foarte copilăresc Capul VI. În care se aruncă o nouă vie lumină, asupra adevăratului înțeles [al] institutelor lui Justinian Capul VII. Care ar fi prea frumos în versuri epice, ceea ce ne face a-l închina domnului... Pelimon Capul VIII. În care se probează fatalitatea de a repeta o singură frază de două ori Capul IX. Foarte încurcat, fiind foarte revoluționar Capul X. În care se scrie cum Luca capătă armăsia din aceeași cauză din care Fliondur fu scos din armasie Capul XI. Doveditor cum că hainele boierești nu sunt totdeauna respectate Capul XII. În care sexurile sunt confundate Capul XIII. Care, între altele, va fi foarte plăcut mai cu seamă băutorilor de bere Capul XIV. În care se arată privilegiile fetelor fecioare la străbunii noștri Capul XV. Din care se descoperă, în sfârșit, ceea ce este ursita Episodul ÎI PROCOPSEALĂ Capul I. În care se arată gravele preocupațiuni ale lui Bogdan Vodă NOTE, COMENTARII ȘI VARIANTE Fragment din romanul "Ursita" de Bogdan Petriceicu Hasdeu: „Întorcându-se de la Mitropolie, unde se serbase încoronarea Măriei Sale lui Bogdan Vodă, vornicul Boldur trecu pe lângă palatul postelnicului Șarpe și, oprindu-se în poartă, trimise pe unul din călărașii ce-l însoțeau să cheme afară pe Luca. — De ce n-ai fost nici la Dreptate, nici la Mitropolie? Ia răspunde-mi, finișorule! zise zâmbind vornicul, după ce Luca îi sărută mâna. — Nu se cuvenea, jupâne nasule. Judecă singur: când postelnicul zace sub urgia domnească, cade-se, oare, ca nepotul și stegarul său să se afle fața acolo unde lipsește și ar fi locul să fie unchiul și stăpânul său? — Cam ai cuvânt; cam ai cuvânt... Dar nu te prea întrista pentru fratele postelnic, că-l vom scoate și pe el din necaz, cu ajutorul Maicei Domnului, ca azi, ca mâine, căci mare e mila Măriei Sale lui vodă; iată, bunăoară, pe tine, copilandre, pe tine te face vel-armaș în locul lui Fliondur, bată-l cucul să-l bată! Auzi, sugariule? să te facă vel-armaș pe tine, un băiețoi cu dinți de lapte! Și zicând acestea, vornicul dezmierda cu mâna palizii obraji ai finului său. — Vel-armaș eu? eu, nașule? — Ș-apoi de ce te minunezi așa? Să dea Dumnezeu și la mai mare. Doară nu ne-i dă de rușine ca cellalt, ci te vei arăta mai vrednic decât neghiobul de Fliondur, care nu știu nici măcar să pună mâna pe stolnicul Rareș. Luca, ordinarmente atât de fiegmatic, deveni dentâi roșu ca bujorul și apoi îndată galben ca ceara; dar își făcu violență, își frecă fruntea, petrecu degetele prin plete și, silindu-se a părea destul de liniștit, întrebă pe vornic cu o voce trăgănată, cu ajutorul căreia spera a-și ascunde emoțiunea: — Așadar, jupâne nasule, Măria Sa urgiși pe Fliondur pentru că n-a știut să prinză pe Rareș? — Da, da, băiete; întocmai cum spui; și pe dasupra, precum zisei, vodă te înalță pe tine în locul lui Fliondur, mă-nțelegi, crezând că doară vei fi mai priceput, mai ager, bată-te să te bată!”
