O nouă carte cu talc și plină de haz de la autorul îndrăgitei povestiri Tomi Dragi copii, Cu siguranță cunoașteți faimoasa istorie a ursului păcălit de vulpe. Ceea ce nu știți însă este că povestea aceea e trunchiată și că adevărul-adevărat se ascunde în paginile cărții de față. V-am făcut curioși? Ei bine, nu mai stați pe gânduri și dați iute paginile! Veți afla cum de și-a pierdut ursul coada, acum multe-multe veacuri, de ce are urechile atât de mici, de ce îi place atât de mult mierea și, mai cu seamă, cine i-a dat numele „Moș Martin“, care i-a rămas neschimbat până în ziua de azi. Fragment din carte: "Ce-am să vă povestesc se pierde în negura timpului. Nimeni nu mai știe câte veacuri au trecut de atunci. Sunt atât de multe, că cine ar mai pierde vremea să le numere? Pe vremea poveștii mele, trăia la poale de munte o familie de ciobani care se îndeletniceau cu creșterea oilor pentru brânză și pentru lână. Lână din care se face îmbrăcămintea care ne apără de frig. Așa a lăsat Dumnezeu ca oile să dea mai mult lapte și mai multă lână decât le trebuie, ca să ajungă și pentru oarneni. Cum era începutul verii, cineva din familie trebuia să urce la pășune, pe povârnișul muntelui, oile care dădeau laptele din care aveau să facă brânză. Să fi fost ca la o sută, o sută cincizeci. Pentru treaba asta fu ales băiatul cel mare al familiei. Singur, fără ajutoare. Pe flăcău fi chema Gheorghe, dar încă din copilărie i se spunea Gheorghița sau Ghită. Fiindcă e mai ușor, noi o să fi spunem Ghită. "
