Ursul si privighetoarea

O poveste magică ce-ți va tăia răsuflarea!  În sălbăticia Rusiei, iarna pare că durează mai tot anul. Dar pe Vasilisa nu o deranjează frigul, și după o zi petrecută afară, serile rămâne lângă foc, ascultând basmele doicii sale despre Împăratul Îngheț, demonul zăpezii. La câțiva ani după ce mama Vasilisei moare, tatăl ei călătorește la Moscova, de unde se întoarce cu o nouă nevastă. O femeie cu credința în Dumnezeu, care le interzice tuturor să mai slujească spiritele casei și datinile păgâne. Familia întreagă o ascultă, doar Vasya i se împotrivește, hrănind în continuare spiritele ce sălășluiesc în jurul căminului, simțind că dispariția lor ar putea aduce cu sine necazuri mari. Și, într-adevăr, recoltele devin tot mai slabe, rele de tot felul se abat asupra întregului sat, în vreme ce creaturi malefice apar tot mai aproape de casă. E timpul ca Vâsya să-și descopere adevăratele puteri.   Ursul și privighetoarea e mai mult decât un basm – e o incursiune într-o lume în care o tânără fată se maturizează, își asculta instinctul și refuza să se supună „destinului femeilor”, într-o epocă în care acestea nu puteau decât să-și slujească bărbatul și gospodăria.   Sclipitor. Va fascina cititorii încă de la prima pagină, cu o eroină irezistibilă, care nu vrea mai mult decât să se elibereze de obligațiile puse asupra femeilor, și să-și ia soarta în propriile mâini. - Publishers Weekly Romanul de debut al lui Arden are cadența unui basm minunat, fiind însă mai poetic și mai întunecat. - The Washington Post Fragment din volumul "Ursul și privighetoarea" de Katherine Arden:   "Ca întotdeauna, vocea lui intensă și moale a acaparat încăperea. A umplut pereții și spațiul întunecat de lângă grinzi. Toată lumea a tăcut. Vasea a văzut domovoiul ghemuindu-se adânc înăuntrul sobei. - Și-a dat acordul. O viață printre surorile sfinte s-ar putea să-ți salveze sufletul. Nu ești în siguranță în satul ăsta, unde ai greșit în fața atâtor oameni. Te numesc vrăjitoare, Vasilisa Petrovna. Nu știi asta? Te numesc demon. O să te omoare cu pietre înainte să se termine iarna asta demonică, dacă nu pleci. Chiar și Alioșa a tăcut. Dar Vasea a vorbit, răgușită ca un corb. - Nu, a spus ea. Nici acum, nici altcândva. Nu am greșit în fața nimănui. N-o să calc niciodată într-o mănăstire. Nici dacă va trebui să locuiesc în pădure și să mă milogesc de Baba Iagă să mă lase să muncesc. - Asta nu-i un basm, Vasea, a intervenit Anna, cu o voce stridentă. Nu ți-a cerut nimeni părerea. E pentru binele tău. Vasea s-a gândit la domovoiul care se stingea, la creaturile moarte care se târau în jurul casei, la dezastrul pe care abia îl evitaseră. - Dar ce am făcut? a vrut ea să știe. Cu groază, și-a dat seama că avea lacrimi în ochi. - N-am rănit pe nimeni. Am încercat să vă salvez! Părinte - s-a întors la Konstantin - te-am salvat de rusalka, atunci când te-ar fi omorât, lângă lac. Am alungat morții sau am încercat... S-a oprit, înecându-se, chinuindu-se să respire. - Tu? a șuierat Anna. Să-i alungi? Tu ți-ai invitat cohorta de demoni! Ai adus toate ghinioanele asupra noastră. Crezi că n-am văzut? Alioșa a deschis gura, dar Vasea i-a luat-o înainte.  - Dacă mă trimiteți de aici iarna asta, o să muriți cu toții. Anna a icnit. - Cum îndrăznești să ne ameninți? - Nu vă ameninț, a spus Vasea, disperată. E adevărul."