În sine, scrisul autoarei este o revoltă anticanonică așezată sub teoria semnului lingvistic... Îi place să scrie critica teatrală, într-o lume marcată de criza semnificațiilor. Analizează arta experimentală (poezie, roman sau spectacol), prin identificarea „canoanelor" originalității (cum ar fi spus, paradoxal, Harold Bloom). Grațiela Popescu scrie „pe înțelesul... postmodernilor". Un publicist al cotidianului, dejucând orice tentație de instituționalizare a limbajului. Despre Boris Vian, unul dintre idolii ei scripturali, autoarea spune, lăsând cu bună știință o paranteză deschisă: „Cu insolență și cu agresiunea limbajului, o manieră «brutală» a jocului textual, eliptic expresiv, el improvizează în scris cum o făcea în teatru, și niciun clișeu, ierarhie sau regula de joc nu rezistă în fața acestui simpatic detractor al limitei, de orice fel. Limbajul este restructurat, mimând concretul semantic, obiectele sunt animate, animalele sunt umanizate, realitatea e o hologramă mitologică, iar dragostea e bulversantă și histrionică..."
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…