Emil Belu este un dilematic. Și nu doar pentru că a publicat în rafinată revista de cultură Dilemă veche, ci și pentru că își pune întrebări și încearcă să dea răspunsuri marilor probleme ale lumii de azi. Este acel tip de intelectual căruia îi păsă de tot ce se întâmplă în jurul său. Fin observator și comentator al evenimentelor culturale, sociale și politice, eseistul își fondează deseori argumentația pe solide lecturi, profund asimilate. Cu acest valoros pașaport cultural, vămile albastre ale cunoașterii se deschid în fața lui și îl lăsă să pătrundă dincolo de aparențe, în Imperiul adevărurilor absolute. "Vino la mine, frate, să schimbăm lumea", pare a spune, cu un zâmbet bun și enigmatic, cuceritorul nesfârșitelor vămi albastre. - Constantin Toiu Vămile albastre este cartea unui autor cu mare poftă de viață și de lectură pe care, scriind, le conjugă cu talent. O carte plină de scene vii la care a asistat în diverse orașe ale lumii, îndeosebi la Montreal, de portrete, de comentarii și de întrebări la care răspunde într-un fel mereu personal. Folosindu-se de persoana întâi, Emil Belu, acest nesățios al spectacolului lumii și împătimit al lecturii, se aduce rareori pe sine în prim plan, iar atunci o face contrastant. Există, la acest om atât de bucuros să cunoască, o tristețe produsă de trauma destărării în pofida reușitei profesionale. De aici, poate, și un pesimism care îl determină să adere la părerea lui Ortega y Gasset că viața omului este un naufragiu. - Livius Ciocârlie Din Cuprins: • Chilipirul ca terapie • Colierul și crabul • Labirintul lecturii • Mocirlă și diamante • Triadă cosmică • Terapii culturale • Despre literatură și scriitori • Nabab al nopții • Cartea și mărțoaga
