Vântul prin sălcii (The wind in the willows) a cunoscut o notorietate instantanee, fiind publicat în douăzeci și cinci de ediții în numai două decenii de la apariție. Însă, în ciuda succesului cărții, Kenneth Grahame nu a încercat niciodată să scrie o continuare a acesteia. Romanul ne introduce în lumea magică a copilăriei autorului, în care timidul, dar aventurierul Șobol, istețul, curajosul și boemul poet Șoarece-de-apă, ursuzul, devotatul și respectatul Bursuc, împreună cu nesăbuitul și înfumuratul Broscoi vor descoperi atât aventură, cât și savoarea unei vieți trăite în deplină armonie cu natura. Cartea are la bază poveștile pe care Kenneth Grahame i le spunea fiului său, iar personajele principale sunt inspirate de apropiați ai autorului. De exemplu, firea capricioasă și încăpățânată a fiului său l-a inspirat în crearea lăudărosului Broscoi, iar prietenosul Sobol a fost inspirat chiar de scriitorul și bunul său prieten Sir Arthur Quiller-Couch. Este o carte care vorbește celor mici și mari, deopotrivă, despre prietenie și loialitate, dar și despre bucuria simplă a unei vieți liniștite care se desfășoară în ritmul naturii.
