Vânzătorii de iluzii (2 volume). Cronica unei vieți de aproape un secol Se spune că viața oricărui om poate constitui un roman, ceea ce se pare că nu este prea departe de adevăr. Căci, precum remarca Balzac, viața este compusă din întâmplări variate, din dureri și plăceri alternate, cu bucuriile și necazurile lor, multe dintre ele datorându-se faptului că, trăind în colectivitate, omul se află sub influența acesteia, fiind adeseori angrenat în evenimentele care au loc în cadrul ei, beneficiind sau suferind în urma lor. Cu cât viața unui om este mai îndelungată, cu atât ea este mai bogată în întâmplări, iar volumul amintirilor înregistrate în memorie este mai vast. Este și cazul personajului principal din actuala carte. Trăind aproape un secol, perioada în care străbate o etapă capitalistă, o altă socialistă, apoi cea a revenirii capitalismului, va fi martor al unei istorii zbuciumate, al unor transformări sociale care l-au cuprins în vălmășagul lor. Se va comporta și el, ca și alții, sub influența iluziilor implântate adeseori în conștiințe de către veritabili vânzători de iluzii. Într-un film american, Ninocika, în care remarcabila actriță Greta Garbo, în rol de femeie sovietică, mergând în America și revenind, își destăinuia impresiile fațade interzicerile care existau, remarcă simplu: "Amintirile nu pot fi cenzurate". Un principiu care stă și la baza acestei cărți, amintirile din primul volum, cuprinzând îndeosebi o perioadă capitalistă, fiind redate așa cum le-a trăit, rezultând mai ales viața grea de atunci, prăpastia existentă între bogăție și sărăcie, ca și iluziile spulberate unora, schimbându-le destinul, sau acelea lansate de unii vizând schimbarea nedreptei orânduiri. Va fi martorul actului de la 23 august 1944, cu amănuntele sale, totul culminând cu încleștările politice între partide, cu disputa aprigă dintre suveran și noii guvernanți, totul ducând în final la abdicarea regelui, România devenind republica.
