Varietati de vanzare

Lucrarea Varietăți de vânzare reunește într-o manieră monografică studiile dedicate de autor varietăților de vânzare, studii elaborate pe baza reglementării acestor varietăți în Codul civil din 2011. Înnoind sediul materiei, reglementarea în cauză oferă numeroase perspective de analiză. În încercarea de a reuni aceste perspective, autorul susține o reflexie personală privind interpretarea literală, gramaticală, sistematică și teleologică a noilor texte, pe temeiuri ce includ jurisprudența și doctrina cristalizate în aplicarea Codului civil Alexandru Ioan I, și legislației conexe anterioare, acelea suscitate în dreptul comparat de codurile care au servit ca model ori referința noii reglementări (Codul civil francez, Codul civil al provinciei Quebec, Codul civil italian, Codul civil german, Codul civil austriac și Codul elvețian al obligațiilor), precum și, în unele cazuri, sursele de drept roman și medieval ale acestor coduri. Deși bogat documentată teoretic, lucrarea manifestă și o permanentă preocupare pentru aspectele practice ale problemelor analizate. Prin acest tip de abordare, monografia se adresează mai multor categorii de public interesate în studiul dreptului civil: practicieni, cercetători, studenți. Fragment din "Varietăți de vânzare" de Răzvan Dincă "5. Garanția vânzătorului. Potrivit art. 1.748 C. civ., „dacă nu specifică bunurile asupra cărora se întind drepturile sale, vânzătorul unei moșteniri garantează numai calitatea sa de moștenitor, afară de cazul când părțile au înlăturat expres și această garanție" (ș.a.). Din acest text rezultă că, pentru bunurile care nu au fost enumerate expres în actul de transmitere, cumpărătorul nu garantează nici drepturile din moștenirea transmisă (contra evicțiunii), nici valoarea ori aptitudinea bunului din moștenirea transmisă de a fi folosite (contra viciilor). Regula se explică atât pentru viciile și cauzele de evicțiune ce afectau drepturile din moștenirea transmisă la data deschiderii acesteia, cât și pentru cele apărute între data deschiderii moștenirii și contractul de vânzare. În primul caz, viciile afectau însuși activul masei patrimoniale vândute la data formării sale și transmiterii către vânzător ori antecesorul în drepturi al acestuia și, prin urmare, pentru aceleași motive ca și cumpărătorul, ar fi putut fi evinși atât moștenitorul vânzător, cât și autorul său, iar legiuitorul nu i-a conferit cumpărătorului mai multe drepturi decât celor de la care a dobândit. Sub acest aspect, s-a apreciat pe drept cuvânt în literatura de specialitate că dobânditorul prin acte între vii al drepturilor succesorale devine succesor universal ori cu titlu universal al celui ce lasă moștenirea. Pentru viciile și cauzele de evicțiune apărute ulterior deschiderii moștenirii, regula se conjugă cu principiul amintit anterior, conform căruia moștenitorul vânzător nu datorează, de regulă, niciun echivalent pentru scăderea activului patrimonial survenită deschiderii moștenirii."