Varstele inimii. Antologie lirica

Ediție critică îngrijită de Liana-Tereza Biriș. În loc de Prefață de Ioan Chindriș   Poeziile mele porneau din unele observații dureroase asupra realității din acel timp, în special a realității satului, și dintr-o sinceră compătimire a celor năpăstuiți, din lumea cărora m-am ridicat și eu. Aceste sentimente își găseau expresia în versuri elegiace sau în balade cu ton sumbru. Refugiul în lumea basmului și a tradiției populare, ca o compensație pentru locul strâmt ce mi se rezerva mie și celor deopotrivă cu mine în lumea în care trăiam, constituia fundalul poeziei mele. - Radu Brateș   Permanenta versului lui Radu Brateș este legată de cea a poeziei ardelene. Ceea ce-l diferențiază de ea și-l definește pe poet este evitarea obsesiei istorice. Radu Brateș simte istoria, este copleșit de ea, dar o receptează liric și tot astfel o înapoiază. - Valentin Tașcu   Poezia lui Radu Brateș ilustrează convingător procesul de modernizare a liricii tradiționaliste, sub influența conjugată a lui Blaga și, respectiv, a lui Ion Pillat. Tradiționalismul lui Radu Brateș este unul blând și agrest, străin de radicalismul lui Nichifor Crainic, Radu Gyr ori Virgil Carianopol, infuzat de o reverie senină, clasică. Poetul nu face aedul satului și al repertoriului etno-folcloric al acestuia, ci se lăsă pătruns – sub influența blagiană – de farmecul patriarhal, mitic chiar, al peisajului și de un sentiment extatic care depășește simpla simțire religioasă comună. - Răzvan Voncu   RADU BRATEȘ (pseudonimul profesorului Gheorghe I. Biriș: 16 martie 1913, Ciufud, Blaj, jud. Alba – 11 iulie 1973, Blaj) a fost poet, prozator, istoric literar și publicist. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității „Regele Ferdinand I” Cluj (1935). A frecventat Cenaclul literar condus de Victor Papilian și a fost prieten și coleg de facultate cu scriitorul Pavel Dan. Profesor de limba română și limba latină la Liceul „Sf. Vasile cel Mare” din Blaj (1935-1948). Debut la 15 ani, în Unirea poporului, cu poezia „Toamna”, sub pseudonimul Târnăveanu. Ca student publică broșura monografică Ion Axente Sever și timpul său (Cluj, 1931) pentru care primește Premiul I. Debut în publicistică în revista Gând românesc (1933). În 1940 a fost hirotonit preot greco-catolic și în 1942 publică la Blaj volumul de evocări Aspecte din viața Blajului. Prezent în antologiile de poezie: Octav Șireagu, Nouă lirică ardeleană (1935) și Emil Giurgiucă, Poeți tineri ardeleni (1940). După 1948 e exclus din școlile Blajului și detașat în Moldova la Școala de 7 clase din Rogojeni. Revine la Institutul de Lingvistică din Cluj (azi Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”), ca redactor pentru întocmirea lucrărilor Dicționarului Limbii Române al Academiei (1949-1952). A colaborat cu versuri, articole literare, de istorie și critică literară și recenzii în publicațiile: Unirea, Blajul, Unirea poporului, Cultura creștină, Abecedar, Pagini literare, Gând românesc, Dacoromânia, Viața, Revista Fundațiilor Regale, Gazeta literară, Luceafărul, Revista de Istorie și Teorie Literară, Transilvania, Tribuna, Steaua. Arestat și deportat la Canal (1952-1954), volumul de poezii Scrise-n furtună este inspirat de perioada surghiunului în Moldova și de detenție. Din 1954 și până la deces a lucrat ca profesor de limba română și limba latină în Școlile gimnaziale ale județului Alba: Hapria, Mihalț, Cistei, Teiuș. În 1973 a publicat o carte de studii literare, Oameni din Ardeal, și postum i-au apărut volumele: Cântece de pe coline (versuri, 1974), În împărăția lutului (poeme, 2008), Scrise-n furtună (Ediție anastatică, 2008), Scrieri inedite (studii literare și corespondență, 2008), Trăite și scrise-n furtună (2013), Doamne, sufletul meu... (poezii și articole religioase, 2013), Radu Brates în file de documente (2014), Publicistică. 1929-1948; 1965-1973 (2017).