Vârstele vieții spirituale îmi pare a fi cea mai importantă scriere a lui Paul Evdokimov, cea care poate să‑l miște cel mai mult spre o nouă înțelegere pe cititorul aflat în căutarea sensului, să îndrepte către Dumnezeu inima îndoielnică. Evdokimov ajunge aici la deplina sa măiestrie, exprimând, în raport cu angoasele și căutările Apusului contemporan, partea durabilă și fecundă, esența însăși s‑ar putea spune, a spiritualității ortodoxe. [...] El Îl arătă pe Hristos biruitorul iadului, arată „chenoza” Sa de viață făcătoare, viața țâșnind din moarte. Tema centrala a cărții se înfățișează astfel drept problema trăirii spirituale reale, transformatoare, în creștinismul de azi, ca apel la răstignirea și reînvierea dorinței, pentru ca ea să devină „iubire ființială”... Astfel, omul este chemat de‑acum să guste desfătarea Împărăției, pentru că veșnicia, în Hristos, își are începutul aici, pe pământ. El presimte, fie și fugitiv, prin fulgerări de foc în abisul inimii – până ce inima însăși ia foc –, tăcerea, pacea, dulceața prezenței dumnezeiești. - Olivier Clement
