A sfidat vidul intelectual, stimulat și de metodologizarea excesivă a criticii literare, prin susținute eforturi de autodidact: având studii universitare sumare de drept, s-a consacrat studiului adâncit al literaturii române și universale, însușind limbile franceză, germană și rusă și cunoscând bine literaturile scrise în aceste limbi. Și-a asigurat, printr-un asemenea autodidacticism, o solidă formație de tip universitar și universalist, adică enciclopedic. A făcut, în acea perioadă, o figură de cărturar prob, intransigent și necruțător față de ignoranța și falsele valori, fiind — bineînțeles — Cărturarul (cu majusculă) al unor vremuri anticarturare. (Mihai Cimpoi)