Vechi și nou în semiologia psihiatrică Vol.2

Vechi și nou în semiologia psihiatrică, volumul al II-lea, continuă un demers necesar într-o epocă în care viteza clasificării riscă, uneori, să ia locul fineții observației. Semiologia psihiatrică nu înseamnă doar a recunoaște simptome, ci a sesiza diferențe. Între abulie și parabulie, angoasă și anxietate, anhedonie și atimie, fabulație și confabulație, tangențialitate și circumstanțialitate se află nu simple nuanțe de vocabular, ci moduri diferite în care suferința psihică se poate organiza și exprima.   Acest al doilea volum readuce în atenție concepte clasice, le confruntă cu literatura contemporană și le reașază în contextul psihiatriei, psihologiei clinice și neuroștiințelor de astăzi. „Vechiul” nu este recuperat din nostalgie, iar „noul” nu este acceptat doar pentru că este nou. Între ele se construiește un dialog critic, din care se naște o înțelegere mai precisă a pacientului. Cartea este, în același timp, un exercițiu de transmitere între generații. Memoria clinică a unei școli întâlnește cercetarea actuală și privirea tinerilor autori, chemați nu doar să învețe termeni, ci să înțeleagă istoria, sensul și limitele lor.   Într-o medicină tot mai orientată spre scale, algoritmi și criterii operaționale, Vechi și nou în semiologia psihiatrică pledează pentru ceva fundamental: întoarcerea la observație, la diferențiere și la cuvântul exact. Pentru că un vocabular mai bogat nu îndepărtează clinicianul de realitatea pacientului. Dimpotrivă, îl poate ajuta să o vadă mai bine. Iar dincolo de fiecare definiție, rămâne întotdeauna persoana, mai complexă decât orice termen care încearcă să o descrie. - Simona Trifu