Considerată una dintre cele mai frumoase descrieri ale Veneției din toate timpurile, cartea lui Jan Morris ne propune o incursiune în viața acestui oraș unic în lume. Temperamentul locuitorilor, canalele și podurile, palatele, turiștii, mirosurile, sunetele, luminile și culorile sînt explorate în cursul unui periplu care ne poartă prin toate colțișoarele orașului și lagunei, dar și prin istoria lor milenară. O carte care le va trezi amintiri pline de nostalgie celor care au vizitat Veneția, iar celor care încă nu au ajuns acolo, dorința arzătoare de a o vedea. „Pentru cei care păstrează Veneția doar în amintire, pentru cei care se pregătesc s-o viziteze și chiar pentru cei care o văd doar ca pe un vis frumos, tabloul complet oferit de această carte, acoperind mii de ani din viața celei mai complexe, mai originale și mai active comunități ce a existat vreodată, este de mare interes.” (The Guardian) „Cea mai bună carte despre Veneția care s-a scris vreodată” (The Sunday Times) Din cuprins: Stilul venețian • Despre femei • Minoritățile • „Străzile acoperite de apă” • Pietrele Veneției • Arabescuri • Ce mai e nou pe Rialto • Curiozități • A șaptea mare • Navigația • Orășelele insulare • Apele sfinte • Bastioanele sacre • Pierduți prin laguna Fragment din cartea "Veneția" de Jan Morris "De multe ori străduțele sunt extrem de imprevizibile, terminându-se brusc în canale adânci și întunecate, avântându-se printre nrcade sau dând din senin spre un peisaj care taie respirația. Pot și înșelătoare, căci vei descoperi adesea că palatul care se profilează la capătul unei străduțe se află de fapt dincolo de un canal lat, astfel încât nu poți ajunge la el decât dacă faci un mare ocol. Aceasta înseamnă că, deși casele venețiene sunt situate la mică distanță una față de cealaltă, nu sunt neapărat învecinate, ceea ce a dus la dezvoltarea unui complicat limbaj al semnelor care le permite gospodinelor să comunice de la distanță sau să flirteze discret peste abis; odată am văzut un tânăr ce îi trimitea bezele unei fete de pe partea cealaltă a canalului, moment în care geamul a căzut, cu un sunet ce i-a tăiat tânărului tot elanul. Misterul, ascunzișurile și romantismul străduțelor sunt întotdeauna fascinante, în special dacă precum venețienii, andare per fodere — „să mergi pe lângă ziduri" — sau să-ți croiești drum prin micile pasaje auxiliare ce se strecoară printre case, fără zgomot și furișate, ca niște nevăstuici urbane. "
