„Oriunde s-ar ascunde Mircea Ivănescu și indiferent după ce, paravanul livresc nu e decât o transparență; pe cât pare el a umbla din carte în carte, furișându-se în spatele unor personaje sau în umbra unor situații, pe atât, de fapt, dă întotdeauna peste sine. O suită de evanescente transformate într-o simfonie a absenței – cam asta ar putea fi poezia lui Mircea Ivănescu.“ (Al. CISTELECAN) „Mircea Ivănescu este un poet kairotic tocmai pentru că încearcă să ajungă prin cuvinte la supremul inefabil al clipei esențiale. Poezia lui este o cartografie a «clipelor» propriei sale vieți și, astfel, a destinului său. Iar bucuria pe care citirea ei o provoacă vine din faptul că ea se transformă într-o oglindă a propriului nostru destin, un memento a tot ceea ce într-o viață a fost extaz, excelență a trăirii sau durere extremă.“ (Gabriel LIICEANU)
