Cornelia Buzdugan (1903-1947) a făcut școala primară și liceul la Galați, iar studiile universitare la București, unde a absolvit Facultatea de Litere și Filozofie (1926) și Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu" (1927 și 1929). A fost profesoara suplinitoare de limbă franceză la Școala Comercială Superioară de Fete din Galați (1926-1929), profesoara titulară la Liceul Comercial și la Liceul „Principesa Ileana" din Cluj (1929-1940) și apoi la Liceul „Principesa Elena" din Brașov (1940-1945). (...) După Dictatul de la Viena și cedarea temporară a Ardealului de Nord (1940), Cornelia Buzdugan se mută cu familia la Brașov, unde, în paralel cu activitatea didactică, depune împreună cu soțul ei o intensă activitate literară și publicistică și unde va tipări în volum și o parte din opera sa poetică. Volume și plachete de versuri publicate: • Chenarpe marginea războiului, Brașov, 1942; • Versurile mele, Brașov, 1943; • Poeme pentru Dumnezeu și oameni, Brașov, 1946; • Invocări, Brașov, 1947. Un număr de poeme ale sale au fost publicate în paginile revistelor literare și altele se află în caietele-manuscris rămase de la poetă și cuprinse parțial la capitolul Inedite în volumul de față. Cornelia Buzdugan-Haseganu a publicat și cronici literare și articole în revistele „Utopia" (Cluj) și „România Tânără" (Brașov), precum și în alte reviste. A ținut conferințe în domeniul literaturii atât la Galați, la Cluj, cât și la Brașov. Fragment din cartea de poezii "Versurile mele" de Cornelia Buzdugan-Haseganu: "Autumnală Toamnă, blonda vrăjitoare, a suflat în aur codrul, Ce stă mut ca să se uite Cum s-afundă-n zarea clară Negre ancore de păsări dornice de primăvară. Dar acuma — cine cântă? Cine Nostalgia și-o frământă? Este vântul — trubadurul melancolic — Este vântul Care și-a-nstrunat ghitara Și-a pornit ca să colinde toată țara, Și să cânte Și să plângă Și să cheme — Primăvara."
