Odata cu reinceperea prigoanei impotriva hughenotilor, Francois Leguat (1683–1735), gentilom din Bresse, e silit sa-si paraseasca, la peste cincizeci de ani, pamanturile natale si sa porneasca intr-un nesfarsit exil ce-l va purta din Olanda in insulele din Oceanul Indian, de aici inapoi in Olanda si, in sfarsit, in Anglia. Nicolas Cavailles se apleaca asupra vietii acestui concetatean al sau, povestind, pe urmele relatarilor sale, aventura pelerinajului catre peisaje exotice din insule edenice, aflate aparent departe de tulburarile veacului. Numai aparent insa, caci vesnica intoleranta si bunul-plac al stapanilor readuc intotdeauna in prim-plan violenta nedomolita a istoriei. Iata de ce sensul aventurii lui Leguat ii apare in cele din urma lui Cavailles a fi o lunga cautare spirituala, o calatorie ocolitoare catre sine insusi
