Aimee Tierney are rețeta perfectă pentru viața perfectă: se căsătorește cu iubitul din copilărie, își întemeiază o familie și cumpără restaurantul părinților săi. Dar când logodnicul ei, James Donato, dispare într-un accident, la o ieșire cu barca, din viitorul ei bine pus la punct nu mai rămâne mare lucru. În loc să meargă la altar, Aimee merge la înmormântarea lui James – o înmormântare care o lasă mai degrabă neliniștită decât împăcată. În timp ce Aimee se străduiește să-și reconstruiască viața, ea cercetează mai amănunțit dispariția lui James, iar secretele pe care le descoperă o fac să pună la îndoială totul despre viața pe care au clădit-o împreună. Și chiar la suprafață este un adevăr care poate fie să-i redea lui Aimee libertatea, fie s-o distrugă pentru totdeauna. Un roman frumos meșteșugit despre iubirea necondiționată, durere sufletească și renunțare, Viața pe care am visat-o își seduce cititorii cu subiectul său singular, plin de suspans. Prezentând durerea și pierderea, dar și vindecarea și speranța în formele lor cele mai crude, acest roman va captiva inimile și mințile, îi va ține pe cititori treji întreaga noapte, disperați să afle adevărul. - RT Book Reviews Această carte de debut extraordinară este plină de suspans și de răsturnări neașteptate de situație. Nu vă faceți alte planuri când veți deschide Viața pe care am visat-o; o veți citi dintr-o suflare. - Redbook Magazine Fragment din cartea "Viața pe care am visat-o" de Kerry Lonsdale: "Eu și James fuseserăm prieteni la cataramă, mai apropiați decât doi frați siamezi, din acea duminică dimineață. După ce i-am pus gheață pe buza spartă, iar el m-a ajutat să curăț mizeria făcută de Robbie și de Frankie cu taraba mea cu limonada, James și-a petrecut tot restul acelei zile cu mine și aproape fiecare sâmbătă de după aceea. Eram cei mai buni prieteni care acum își povesteau visele, și o clipă mai târziu se atacau reciproc cu gloanțe de burete. - După facultate, ne căsătorim și o să avem trei copii, a anunțat el în timp ce jucam Nerf Dart Tag, cu Kristen și Nick, în păduricea din spatele casei lui James. Apoi mi-a spus că dorește să fie un artist celebru, în vreme ce eu aș sta acasă și aș face prăjituri. Multe, multe prăjituri, până când soldurile mi s-ar lați atât de mult, că nu aș mai încăpea pe ușă. - Poftim? am strigat eu și l-am atacat. El s-a aruncat la pământ în hohote de râs, ținându-se de burtă. - Tu o să fii la fel de gras ca mine, am spus eu. Dacă o să fim căsătoriți, am să te silesc să mănânci tot ce gătesc. M-am poziționat deasupra lui, am țintit și am tras. L-arn nimerit în mijlocul frunții. Apoi am fugit, m-am ascuns după un copac căzut și am început să chicotesc. Oricât m-aș fi străduit, nu mi-l puteam imagina pe James gras. După-amiezile mele preferate erau sâmbetele ploioase. James venea acasă la noi după meciurile de fotbal și se prăbușea istovit pe sofa. Răsfoia cărți cu benzi desenate în timp ce eu citeam cărți adevărate, fiecare cu capul sprijinit pe câte un braț al sofalei. Bunătaturile făcute de mama ne ademeneau în bucătărie, lihniți de foame. Când James a împlinit doisprezece ani, îl cunoșteam deja de peste un an și încă nu fusesem invitată la el acasă. Nu-i era permis nici unei fete să intre în casa lor înainte ca el să ajungă la liceu. O regulă stupidă, de care James se plângea adesea dând ochii peste cap, dar pe care o respectă. Își văzuse fratele pedepsit drastic pentru asta. Thomas invitase acasă o colegă de clasă ca să învețe pentru examen. Tatăl lor, Edgar Donato, venise acasă mai devreme și nu a ezitat să îl bată pe Thomas cu cureaua pe spinare după ce a gonit-o pe față acasă. Fetele și hobby-urile îți zăpăcesc mintea. Studiul și sportul reprezentau fundamentul abilitaților necesare pentru a-ți croi un drum în viață. Părinții lui planificaseră viețile fiilor lor cap-coadă. Alesesem cadoul perfect pentru James, un lucru de care știam că și-1 dorea, dar pe care nici nu se gândea să îl ceară părinților lui, și l-am împachetat cu grijă. Avea invitați doar băieți, dar eu doream să îi ofer cadoul meu. Ardeam de nerăbdare să îl vadă. Mi-a deschis un băiat pe care nu-l mai văzusem până atunci. Era mai înalt decât James și mai mare decât Thomas, dar în rest, avea, la fel ca ei, părul brunet și ochii negri și un ten ușor măsliniu, indiciu al aceleiași origini italiene. M-am gândit că trebuia să fie Phil, vărul lor. James îmi povestise că venea adesea în vizită, mai ales când tatăl lui Phil, unchiul lui James și fratele doamnei Donato, era plecat în călătorii de afaceri. Unchiul Grant era mai mereu plecat din țară. James nu se bucura niciodată când venea Phil în oraș. Petrecea acele zile la mine acasă, adesea plecând mult după ce se aprindeau luminile pe străzi. Dar Phil mi-a zâmbit, părând prietenos. - Tu ești prietena lui James, Aimee, corect? a întrebat el."
