Un bărbat și o femeie se întîlnesc pe peronul unei gări pustii. El este profesor și a fugit din orașul în care locuia, terorizat de îmblînzitorii de cobre. Ea se numește Eleonora și și-a părăsit la rîndul ei orașul de teama dresorilor de cîini. Gara în care cei doi așteaptă pare ruptă de lume: ceasul nu funcționează, iar pe un panou sînt notate orele sosirilor și plecărilor, însă nu și destinațiile trenurilor. În apropiere nu se află decît o mlaștină, iar dincolo de ea – deșertul. Profesorul și Eleonora sînt convinși că pot începe aici o viață nouă, pînă în ziua cînd din pusțiu își fac apariția îmblînzitorii de cobre, dînd tîrcoale refugiului lor.
