Viata secreta a albinelor

Vîrsta recomandată: 14+ Traducere din limba engleză și note de Victor Ghica Roman ecranizat în 2008, într-o producție cu Dakota Fanning, Alicia Keys și Paul Bettany în rolurile principale, în regia Ginei Prince-Bythewood. Povestea unei tinere orfane care descoperă că dragostea poate fi găsită în cele mai neașteptate locuri. - The Washington Post Lily Owens are paisprezece ani și o singură prietenă de cînd mama ei nu mai e: o servitoare de culoare doldora de idei trăsnite, Rosaleen. Să fii afro-american în Carolina de Sud a anilor 1960 nu-i deloc ușor, așa că, în ziua în care Rosaleen nu mai poate răbda și îi insultă pe cîțiva rasiști înverșunați din ținut, Lily se hotărăște: au să fugă amîndouă în orășelul Tiburon, unde s-ar putea să existe ceva care să lămurească dispariția misterioasă a mamei. Găsesc adăpost în casa unui trio excentric: trei surori afro-americane care cresc albine și se închină la Madona Neagră. De acum, călătoria lui Lily poate să înceapă. O carte fantastică, cu aura unui roman detectivistic și impregnată de magia poveștilor cu fantome ale lui Joanne Harris. - The Telegraph Capitolele dansează pe marginea realismului magic și amestecă fabulosul cu realitatea, dînd naștere unei călătorii minunate. - Richmond Times Dispatch O sagă plină de căldură despre o tînără aflată în căutarea adevărului. - Publishers Weekly Fragment din cartea "Viața secretă a albinelor" de Sue Monk Kidd: "Lumina se revarsa printr-o spărtură în norii tiviți cu roșu; am luat-o către răsărit pe o cărare care pornea din spatele magaziei și se pierdea printre copaci. Am trecut pe lângă un cărucior de copil plin cu unelte de grădinărit. M-am odihnit puțin lângă un strat de roșii, legate de araci cu bucăți de furtun. Printre roșii, creșteau cârciumărese și gladiole purpurii, încovoiate către pământ.  Se vedea că le plăceau păsările celor trei surori. Am descoperit un mic bazin de beton, cu apă cristalină, înconjurat de grămezi peste grămezi de mâncare pentru păsări - tărtăcute uscate și conuri de pin unse din belșug cu unt de arahide.  La marginea pădurii, am dat peste un zid de piatră care abia dacă îmi ajungea până la genunchi, dar care se întindea pe aproape cincizeci de metri. Era puțin curbat și, la un moment dat, se oprea brusc. Nu părea să aibă vreun rost. Apoi am văzut bucățelele de hârtie împăturită, vârâte printre pietre. Am înconjurat zidul și era la fel peste tot - sute de bucățele de hârtie.  Am luat una și am deschis-o, dar scrisul devenise de necitit din pricina ploii. Am luat alta. „Birmingham, 15 septembrie, patru îngerași morți:` Am împăturit-o și am pus-o la loc, simțindu-mă de parcă aș fi făcut ceva rău."