Viata secreta a cadavrelor

Viața secretă a cadavrelor este una dintre cele mai serioase, surprinzătoare și... vesele cercetări asupra destinului trupurilor noastre după ce le-am părăsit.   Incinerate, înmormântate, îmbălsămate, disecate, furate, fetișizate, cadavrele umane au exercitat mereu o imensă fascinație asupra muritorilor. Cărora dintre întrebările și temerile noastre le pot da ele răspuns? Cum ne pot ajuta concret la rezolvarea problemelor din această viață, căreia nu-i mai aparțin? Mary Roach a adunat materialul acestei cărți memorabile din istoria preocupărilor macabre ale celor vii. Acribia științifică și apetitul autoarei pentru anecdotică fac din Viața secretă a cadavrelor una dintre cele mai serioase, surprinzătoare și... vesele cercetări asupra destinului trupurilor noastre după ce le-am părăsit.   Poate că Moartea este cea care râde la urmă. Până atunci însă, Mary Roach se delectează făcând haz de tot ce e macabru. - Booklist    «Extraordinar de amuzant» nu pare descrierea potrivită pentru un volum despre cadavre. Cartea lui Mary Roach [...] este în același timp documentată, insolentă și plină de umor. - Publishers Weekly   Nu poți doar să răsfoiești această carte; fiecare amănunt este fascinant. - Chicago Sun-Times  Fragment din cartea "Viața secretă a cadavrelor" de Mary Roach: "Dacă tendința va fi urmată în continuare, medicina s-ar putea trezi într-o postură de neimaginat în urmă cu două secole, confruntându-se cu un surplus de cadavre. Este remarcabil cât de rapid și de profund s-a modificat percepția opiniei publice cu privire la disecții și la donarea trupului în scopuri științifice. L-am întrebat pe Art Dalley ce anume a generat această schimbare. El a menționat o combinație de factori. În anii '60 a avut loc primul transplant cardiac și în Statele Unite a fost votată legea referitoare la donările anatomice. Ambele au sporit nivelul de conștientizare cu privire la nevoia de organe pentru transplant și la donarea trupului după moarte. Aproximativ în același timp, spune Dalley, au crescut semnificativ prețurile serviciilor funerare. Au urmat publicarea cărții The American Way of Death - acidul expozeu semnat de Jessica Mitford despre industria, pompelor funebre - și un interes sporit față de incinerare. Donarea corpului neînsuflețit în scopuri științifice a început să fie privită ca o alternativă acceptabilă în acest caz, altruistă - la înhumarea clasică. La acești factori aș adăuga popularizarea științei. Faptul că omul de rând înțelege mai bine biologia a contribuit la destrămarea percepției romantice privitoare la moarte și înhumare, potrivit căreia cadavrele umane ar fi un soi de creaturi preafericite, într-un tărâm nepământean îmbrăcat în satin și învăluit de muzică. Ele nu sunt nici asemănări ale noastre, ferchezuite și îngrijite, cărora pur și simplu le place să doarmă la nesfârșit sub pământ, îmbrăcate în cele mai bune haine ale lor. Oamenii secolului al XIX-lea păreau să creadă că înmormântarea reprezintă o soartă mai puțin îngrozitoare decât disecția. Dar, după cum vom vedea, lucrurile nu prea stau așa."