Cartea Viata secreta a lui Daisy Fitzjohn PDF

     Daisy Fitzjohn locuiește cu mama ei la Brightwood Hall, un conac imens, ajuns în paragină. S-a născut într-una dintre numeroasele lui camere și n-a pus niciodată piciorul afară din curte.      Atunci când mama ei se duce la cumpărături și nu se mai întoarce, Daisy rămâne complet singură. Apoi vine un străin, cu o valiză și cu un secret care amenința întreaga ei lume...      Captivantă și tulburătoarea aventură a lui Daisy Fitzjohn, fetiță de 11 ani rămasă singură și neștiută de nimeni pe uriașa proprietate, te va ține neîndoielnic cu sufletul la gură până la final.       Fragment din volum:       „Daisy își sprijini capul de balustradă și aștepta ca soarele să se mai înalțe puțin. Gritting urma să se trezească în curând. Iar ea se va spăla pe față și pe mâini, se va pieptăna și va pleca să-l găsească. Nu va fi deloc dificil să-l atragă în labirint, își spuse hotărâtă. Nu va fi nevoie de nicio șmecherie. O să-l invite, pur și simplu.     Poate că bărbatul o suspectă de scufundarea bărcii, însă nu putea fi sigur că fusese Daisy. Ceea ce însemna că nu datora nicio explicație și că nu era nici măcar nevoie să pomenească de incident. Nu trebuia decât să pretindă că se răzgândise și că voia să-i arate împrejurimile.     Îmi pare tare rău că am fost nepoliticoasă, îi va spune. N-a fost cu intenție. Eram speriată. Ai vrea să mai bem o ceașcă de ceai?      Totul părea atât de simplu în liniștea din Sala de Marmură, cu săgețile de lumină matinală în care se roteau încet firele de praf. Dar chiar când Daisy începu cu adevărat să creadă că nu are niciun motiv de teamă, auzi zgomot de pași pe pietrișul aleii și calmul de până atunci fu pe dată înlocuit de groază. Gritting era afară.     Sări în picioare. Primul instinct îi dicta să fugă și să se ascundă, dar în loc de asta inspiră adânc, se furișă pe trepte până la ușa principală și, cu infinită precauție, trase cu ochiul afară.     Gritting era pe aleea de acces. Pantalonii păreau încă umezi după plonjonul în lac din ajun, iar părul rar îi era în neorânduială. După cum arată, nu petrecuse o noapte prea plăcută.     Daisy își aminti zgomotul cheii care se învârtea în broasca ușii de la cramă și cum Țar aproape că murise după ce linsese căpșunele. Furia îi dădu curaj. Făcu un pas înainte, ieșind din umbră.     - Hei!     Bărbatul sări ca ars. Poate din pricina surprizei, văzându-i înfățișarea schimbată: părul scurt, expresia neînfricată."