Ardelean din Rupea, Vasile Scârneci a intrat în armata română în 1916, ca simplu soldat, deși contribuția sa din perioada neutralității în sprijinul serviciilor secrete românești îi conferise dreptul la o situație mai bună. Înrolat în Regimentul 3 Vânători, s-a remarcat pe câmpul de luptă, fiind rănit de două ori și decorat cu "Virtutea Militară". Datorită comportamentului său de excepție, a fost avansat sublocotenent în rezervă, la solicitarea ofițerilor din regiment. În anul 1918, va deveni ofițer activ și va fi repartizat Regimentului Vânători de Munte, arma de care va fi legată întreaga carieră a lui Scârneci.
În perioada interbelică, în paralel cu meseria armelor, și-a cucerit un excelent renume de sportiv, fiind multiplu campion național la atletism și participant la Olimpiada de Iarnă, la St Moritz, în 1928.
22 iunie 1941 îl va găsi comandant secund al Batalionului 3 Vânători de Munte, cu gradul de maior. Mai bine de un an, Vasile Scârneci va fi, împreună cu ostașii săi, mereu în linia întâi, participând la eliberarea nordului Bucovinei, la forțarea Nistrului, la urmărirea forțelor sovietice pe direcția sud-est, peste Bug și Nipru, la bătălia defensivă din Stepa Nogai și mai ales la pătrunderea în Crimeea și la asediul Sevastopulului. De-a lungul acestui itinerar de luptă, marcat de fapte de eroism și de dureroase jertfe, Vasile Scârneci a devenit comandant plin al Batalionului 3 Vânători de Munte, a fost avansat locotenent-colonel și a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a III-a și cu "Crucea de Fier", clasele I și a II-a.
După un scurt răgaz pe coasta Crimeii, batalionul lui Scârneci va fi dislocat în apropiere de Novorossiisk. luând parte la bătălia purtată pentru Cuban și Peninsula Taman. La sfârșitul anului 1943, după aproape doi și jumătate petrecuți pe front, mai tot timpul în linia întâi, Vasile Scârneci va reveni în țară, la partea sedentară la Corpului de Munte.
După 23 august 1944, Vasile Scârneci va participa la luptele pentru eliberarea teritoriului național, batalionul său intrând primul în Sfântu Gheorghe și Târgu Mureș.
Avansat colonel în 1945, va fi trecut în "cadru disponibil" în 1946, asemenea atâtor ofițeri ai armatei române, încheind astfel o carieră militară prodigioasă fără recunoștință pe care ar fi meritat-o din plin.
Cartea de față este o mărturie emoționantă a acestei biografii exemplare, un "raboj al faptelor", cum îi spune Vasile Scârneci, fără egal în memorialistică de război de la noi. Cele 504 pagini de text și cele 112 pagini de fotografii alb-negru reconstituie momentele dramatice ale vieții și morții în lina întâi.
