Viata si opera mea

E momentul că împreună cu antreprenorii, strategii, educatorii, creatorii de opinie, filosofii, legislatorii și managerii zilelor noastre, să aruncăm toți un ochi proaspăt peste multe dintre ideile înțelepte transpuse în principiile, invențiile și experiența lui Ford!   Excelența constă în conștientizarea realităților din momentul respectiv. - Henry Ford   Deși titlul sugerează că este autobiografia lui Henry Ford, cartea Viață și opera mea este de fapt un adevărat manual de filosofie aplicată în afaceri, în educație și în sfera dezvoltării sociale, semnat de acest excepțional industriaș și vizionar al lumii. Volumul este, în egală măsură, și cronica succesului de care s-a bucurat una dintre cele mai mari afaceri americane. Numele Ford rămâne în istorie strâns legat de industrializarea secolului XX, de influență majoră pe care a avut-o în ridicarea economiei și dezvoltarea societății americane, de inovații că introducerea liniei de asamblare într-o fabrică, reducerea orelor de muncă la doar 8 ore pe zi și a săptămânii de lucru la doar 5 zile, conferirea salariului minim pe economie, dar și de conceptul de afacere construită în baza unui profund respect pentru ființa umană și pentru marile principii ale naturii.   Cu fiecare pagină din Viață și opera mea - Henry Ford trăiești lecțiile de viață și de afaceri prin care a trecut acest pragmatic vizionar, înțelegi cum arată clipele de epifanie ale unui inventator, afli cum a luat Ford decizii importante în momente cruciale și ce principii strategice l-au ajutat să ridice industria americană o dată cu propria lui companie. Dacă succesul înseamnă pietrificare, atunci nu trebuie decât să dăm satisfacție părții leneșe a minții; dar dacă succesul înseamnă creștere, atunci trebuie să ne trezim nou-nouți în fiecare dimineață și să rămânem treji pe tot parcursul zilei. […] excelența constă în conștientizarea realităților momentului respectiv, nu în replicarea supusă a zilelor de odinioară. Viața, cum o văd eu, nu e un loc, ci o călătorie. Nici măcar omul care se simte cel mai «așezat» nu e așezat. Probabil s-a culcat pe o ureche. Totul e un flux, un curent, și așa a fost menit să fie. Viața curge. Poate locuim la același adresa, dar de la un moment la altul acolo locuiește o altă persoană.   Cel care se teme de viitor sau de eșec își limitează activitățile. Eșecul e doar șansa de a o lua de la capăt mai inteligent. Nu există nicio rușine într-un eșec cinstit; există rușine în teamă de eșec. Iar ce ține de domeniul trecutului e util doar în măsura în care ne sugerează metode și mijloace de a progresa.   A fi în serviciu este activitatea care trebuie pusă înaintea profitului. Fără profit, afacerile nu se pot extinde. Nu e nimic inerent greșit în obținerea unui profit. O afacere bine condusă nu poate să nu aducă profit, însă profitul trebuie să vină și, inevitabil, vine doar ca o recompensă în urma prestării unui serviciu bun. Profitul nu poate fi fundamentul, ci trebuie să fie rezultatul serviciului prestat. Fragment din cartea "Viață și opera mea" de Henry Ford "Anunțul nu a fost primit cu entuziasm. Reacția a fost: „Dacă Ford face asta, dă faliment în șase luni". Impresia generală era ca o mașină bună nu putea fi construită la un preț mic și că, oricum, nu avea rost să construiesc o mașină ieftină, pentru că numai cei bogați erau activi pe piața automobilelor. În 1908-1909, vânzările de peste zece mii de mașini mă convinseseră că aveam nevoie de o fabrică nouă. Aveam deja o fabrică modernă - uzina de pe Piquette Street. Era la fel de bună, poate chiar puțin mai bună, ca oricare altă fabrică de mașini din țară. Dar nu vedeam cum avea să susțină vânzările și producția care urmau inevitabil să vină. Așa că am cumpărat 24 de hectare în Highland Park, considerat pe atunci „la țară" față de Detroit. Suprafața cumpărată și proiectul pentru o fabrică mai mare decât fusese construită până atunci au întâmpinat opoziție. Lumea deja se întrebă: „Când va sări Ford în aer?" Nimeni nu știe de câte mii de ori mi s-a mai pus întrebarea de atunci încolo. A fost pusă numai din pricina imposibilității de a înțelege că lucrează mai degrabă un principiu, nu o persoană, iar principiul e atât de simplu, încât pare misterios. Pentru sezonul 1909-1910, ca să plătesc terenul și clădirile noi, am crescut puțin prețurile. E perfect justificabil, iar rezultatul este benefic, nu nociv, pentru cumpărătorul însuși. Am făcut exact același lucru și acum câțiva ani sau, mai bine zis, atunci nu am coborât prețurile - cum e obiceiul anual - tocmai pentru a putea să construiesc uzina din River Rouge. În ambele cazuri, banii suplimentări ar fi putut fi obținuți prin împrumuturi, dar atunci am fi avut o taxă constantă pe afacere, iar toate mașinile viitoare ar fi trebuit să suporte această taxă. Prețul tuturor modelelor a fost crescut cu 100 de dolari, cu excepția mașinii sport, care a crescut cu doar 75 de dolari, și a landăulet-ului și mașinii de oraș, care au crescut cu 150 de dolari, respectiv 200 de dolari. Am vândut 18 664 de mașini, iar pentru sezonul 1910-1911, având noile uzine, am redus autoturismul de la 950 de dolari la 780 și am vândut 34 528 de mașini."