...voia neapărat să ierte. Nu era convins că a aflat tot adevărut Dar devenise curios. Credulul de altădată dispăruse. Propunerea lul Gornelli îi dădea o șansă. Pentru alt început de drum. - Să vedem ce-o ieși. Mă tot gândesc așa, uneori. Nu are legătură cu discuția noastră. Sau, poate, nu îmi dau eu seama, pe moment. Până și spanul de metal rămas prin colțurile uzinelor a fost vândut, după revoluție. Ca fier vechi. Nu-I mal găsești nici p-asta nicăieri. Doar pe vapoare. A rămas, peste tot, doar cel al nostru, al animalelor. (...) Eu, cel puțin, știu precis că astăzi am călcat zdravăn pe un ghemotoc. Și m-am convins... Chestia asta, cu călcatul pe „spânul vieții", poate aduce, uneori, pe neașteptate omului un dram de noroc...
