Aisberg
Vechiul vis cu un munte de gheata
de abia mai pluteste - sanatoriul
se ascunde sub mantia lui azurie
in cea mai veche amintire a bolii,
totusi se citeste in ochii deschisi,
in seara care ne aduce regretul
ca o traducere gresita a iubirii,
o minciuna atat de frumoasa
incat tasnesc din ea raze albe.
Ce rusine in fiecare arpegiu golit
de orgolii, in degetele unui poet
impacat cu seninul si cearcanele,
toropit dupa atatea autografe.
Mania zeilor, focul stins cu foc,
un fel de spovedanie mincinoasa
care omoara vraja, desira aurora
boreala si loveste, rastoarna la infinit
titanic dupa titanic si speranta
dupa speranta. Mandala aceasta
(priveste-o cu ochii intredeschisi)
pare identica cu toate celelalte.
