Viitorul anterior - Cand timpul pare ca numai are rabdare
Viitorul anterior este monologul unui vaduv, tata a doi copii, fost profesor universitar, care isi rememoreaza viata, de la secvente din copilarie la iubiri din adolescenta, muzici si carti, peripetii din timpul armatei, betii memorabile, prietenii de neinlocuit, calatorii, dorinte si fantezii etc. Totul, in incercarea de a-si purta demn batranetea, singuratatea, insomniile, descompunerea lenta, dar sigura a corpului. Ca intelectual, are suficient antrenament teoretic pentru cea din urma misiune. Insa aceasta devine problematica atunci cand nimic nu merge cum a planificat si viata il ia din nou prin surprindere. Cum inveti sa-ti accepti moartea iminenta? Pretextul autobiografic al povestirilor lui Liviu Ornea nu trebuie sa insele: nu nostalgia e personajul lor principal. Calculul e infinit mai subtil. Ce urmareste el aici nu e atat viata unui om care, ajuns sexagenar, isi recheama dulce tinerii sai ani, cat insusi procesul convulsionat al recuperarii trecutului. E, daca vreti, o memorialistica in care accentul cade pe primele patru silabe. Stiintific aproape: filtrele, actele de spontana revelatie, micile minciuni care suprascriu realitatea, petele albe fac deliciul acestei carti nu mai mare decat un microprocesor. - Cosmin Ciotlos Liviu Ornea debuteaza in literatura cu una dintre cele mai tandre si sfasietoare confesiuni despre imbatranire si moarte.
Viitorul anterior te duce constant cu gandul la Moartea lui Ivan Ilici. Locvacitatea naratorului, dilemele, amintirile pe care ti le deruleaza in fata ochilor, povestile pe care ti le impartaseste, referintele culturale incorporate firesc, plictiselile, fisele de lectura transcrise, imprevizibilul crud al vietii, ritmul, umorul, lungimea frazelor, viciile, tonul, decupajul narativ, toate (si inca multe altele) conduc spre o singura concluzie: ai in fata o mica bijuterie literara. - Eli Badica, coordonatoarea colectiei N’autor
