Credința religioasă se află în dificultate. De mii de ani, religia ne-a cerut să acceptăm pe încredere un Dumnezeu iubitor, atotștiutor și atotputernic. Prin urmare, istoria a parcurs un drum lung și uneori tumultuos. Au fost momente de mare exaltare, amestecate cu orori inimaginabile comise în numele religiei. Dar astăzi, cel puțin în lumea occidentală, era credinței cunoaște un declin drastic. Pentru majoritatea oamenilor, religia reprezintă ceva ce nu poate fi pus la îndoială. Nu există nicio legătură vie cu Dumnezeu. În același timp, necredința este în ascensiune. Și cum ar putea să nu fie? Odată conștientizată ruptura dintre noi și Dumnezeu, o anumită dezamăgire profundă iese la suprafață. Am trecut prin prea multe catastrofe ca să mai avem încredere într-o zeitate benignă și iubitoare. Cine poate să se gândească la Holocaust sau la 11 Septembrie 2001 și să creadă că Dumnezeu înseamnă iubire? Ne vin în minte nenumărate alte suferințe cumplite. Dacă încerci să afli ce se întâmplă cu adevărat atunci când oamenii se gândesc la Dumnezeu, vei descoperi că zona lor de confort în ceea ce privește religia se îngustează. Ei nutresc sentimente apăsătoare de îndoială și nesiguranță. Multă vreme, povara credinței s-a sprijinit pe imperfecțiunile credincioșilor. Dacă Dumnezeu nu intervine, ca să aline suferințele sau să restabilească pacea, înseamnă că vina aparține oamenilor. În cartea de față, am inversat lucrurile, reașezând povara pe umerii lui Dumnezeu. Este momentul să pun niște întrebări incomode. Ce a făcut Dumnezeu pentru tine în ultima vreme?
