Eu vin pe lungile coridoare de la celalalt capat. Identitatea mi s-a risipit in parul unei strabune decapitate, si pasii mi-au cazut la o raspintie de timp; nu te mira ca inaintez. In lumea noastra sint serpi si aburi si chemari, care leaga continente mai dureros si mai patimas decit vapoarele. Lacrimile secolelor ar fi inghetat pe pereti, daca n-ar fi fost aceasta respiratie continua pe care o aduc cu mine. Linga inima pastrez si acum o floare carbonizata, ploaia asta torentiala de aer ar putea sa ma risipeasca ca atingerea unei miini o mumie, si nu ma tem. Fara pasi pe lungile coridoare dansez peste barierele conventionale ale lui Azi, ale lui Miine. Toate inimile, devorate voluptos si indelung de copaci si de cintece si de-o neagra sete de adinc, ramin aici sub coastele mele mereu si mereu gonind spre alt capat de corridor indepartat si tainic ca o culisa de cer.
