N-am avut nicio clipa sentimentul ca sunt in fata unui volum de debut: exista un exercitiu al scrisului, al "marturisirii", care tradeaza o apropiere indelungata de marea poezie - de posibilele modele ale scrisului.
O apropiere, dar nu o supunere. Sa notam, pentru inceput, o sensibilitate care transcrie bucuria de a trai clipa, de a nu masca Fericirea, care exista. Dar sa mai notam si momentele de cruzime, de teroare, de sanctionare a Eului poetic, de hartuire a partiturii lirice, de agresiune (la ce bun linistea domestica).
Iata ca putem descoperi un poet deopotriva modern si postmodern. Un "prozator" care ne propune si o desfasurare romanesca a istoriei sale personale: un jurnal liric, cu vibratii tulburatoare. Sa asteptam, cu incredere, al doilea volum al Poetului: e un loc (de seama) al domnului Traian Popescu si in istoria scrisului de azi. - Cornel Ungureanu
Vinatorul de clipe albastre
