Incapacitatea de a te bucura este izvor al unei credințe false sau, mai curând, tăgăduire a bucuriei, în vreme ce bucuria este absolut esențială în credință, deoarece, fără îndoială, ea reprezintă rodul prezenței lui Dumnezeu. Nu se poate ca cineva să știe că există Dumnezeu și să nu se bucure. Numai legate cu bucuria, frica de Dumnezeu- și smerenia!- sunt corecte, autentice și roditoare. În afara bucuriei toate devin demmonice, o foarte adâncă denaturare a oricărei experiențe religioase. O religie a fricii. O religie a falsei smerenii. O religie a vinovăției: toate sunt ispite și curse- cu adevărat foarte puternice, nu numai în lume, ci și înlăuntrul Bisericii. Oamenii "religioși", într-un anumit mod, privesc bucuria cu suspiciune...
