Îi trebuia atâta răgaz cât să pună în ordine stocul de amintiri adunate de-a lungul existenței. Unica ei avere și singurele mijloace să înfrunte cu stoicism obsesia bolii, să diminueze tensiunea îndoielilor cu privire la capacitatea de mobilizare a ființei sale gânditoare. Măcar să-și revadă parcursul, să se regăsească, dincolo de suferințele abia suportabile, de dileme și iluzii. Lor, iluziilor în special, s-ar fi cuvenit să le pună capăt, de vreme ce din toate părțile o asaltează semnalele că, pentru ea, începe a se zări inevitabilul sfârșit de drum. Cu înverșunare, de una singură, căută remediul contra amăgirilor, un refugiu sigur, ferit de capcanele perfide ale tentațiilor de a se lăsa înșelată în privința viitorului. - Geo Șerban
