Lavinia Feyer are un curaj rarisim sa se dezvaluie in textele acestui volum de debut. O face fara prejudecati, fara falsa pudoare, cu toate resursele simtirii, la vedere. Avem, intr-un puzzle provocator, peisajul sau spiritual fierbinte, intimitatea desfasurata neipocrit, cu scrasniri si alint, cu nerv si ironie, cu o sensibilitate frusta si pana la urma convingatoare. - Cristian Pavel Am suflet de pasare moarta Am pasii de noapte ce cade
Pe coame de triste secunde,
Din degete-mi fabric navoade
Si timpul il ferec in unde.
Am trupul de apa ce-ndoaie
In cale genunchi de padure,
Clipesc din obscure noroaie
Si musc cu mirabila gura.
Am chipul de raza de luna
Ce-aluneca-n jos tremuranda,
Prin nuferi se scalda nebuna
In smaltul de apa flamanda.
Am suflet de pasare moarta
Ce-n tolba tacuta suspina,
Vanata de propria-mi soarta
Cu glont de balaie lumina.
