Poezia asta e smulsa din roca
Sufletului meu incetosat.
Ea se tanguie ca foca
Si-are un suras uitat …
Poezia asta imi macina mintea,
Curge totusi ca un vis …
Apoi se-aseaza precum lintea
Intr-un castron din Paradis!
Poezia asta violeaza hartia
Si se aude o inima urland …
Poezia asta domina vria,
Dar apogeul ei este bland!
Poezia asta e scrisa cu sange,
Neuronal, oniric, abisal …
Eu sper ca ea nu se va stinge,
Inghitind orice soi de final!…
