Visinescu, tortionarul uitat

Vișinescu, torționarul uitat. Închisoarea, crimele, procesul Prefață de Dennis Deletant Procesul intentat lui Alexandru Vișinescu a fost unul remarcabil întrucît se întîmplă pentru prima dată în istoria justiției din România ca acuzația de crime împotriva umanității comise în timpul regimului comunist să fie îndreptată împotriva unui fost comandant de închisoare. Însemnătatea cazului provine totodată și din faptul că acuzațiile au avut la bază cercetările neobosite ale Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, sub conducerea dr. Andrei Muraru. Verdictul a fost dovada că Revoluția din 1989 i-a oferit societății românești șansa de a îmbrățișa valorile democrației occidentale, valori care se bazează implicit pe ideea că natura umană căută să cultive demnitatea intrinsecă a individului, nu să o distrugă, așa cum a încercat să facă Alexandru Vișinescu și cum demonstrează paginile acestei cărți. - Dennis Deletant Povestea dosarului Vișinescu, relatată profesionist de Andrei Muraru, nu are cinismul exuberant al unui roman de aventuri, dar are dramatismul etic al oricărei bătălii pentru Justiție și Memorie. Alexandru Vișinescu era râul anonim din vecinătatea noastră, ascuns sub un nume ce nu spunea nimic pentru milioane de români și sub un renume a cărui rezonanță terorizase sute de oameni ce-i trecuseră prin față, în închisorile stalinismului românesc. Vișinescu era unul dintre torționarii zeloși ai utopiei comuniste, făcut din aluatul din care se plămădesc instrumentele tuturor totalitarismelor și purtătorii de bîtă ai tuturor dictatorilor. Avînd conștiința anesteziată prin scuză că «doar am executat ordine», răsplătit printr-o pensie mare, printr-o Justiție complice ani de-a rîndul și devenit inofensiv tocmai prin trecerea anilor, Vișinescu trăia liniștit și banal, în bula confortabilă a uitării generale. Pînă într-o zi, cînd – grație unor cercetători tineri, precum Andrei Muraru și colegii săi – Istoria l-a ajuns din urmă. - Adrian Cioroianu