Traducere și note de Mihnea Gafiță Visul numărul 9 are, că toate romanele lui David Mitchell, o multitudine de fire narative. Ceea ce dă coerența întregului este odiseea urbană a unui tânăr naiv, dar foarte inteligent și cu imaginație debordantă, Eiji Miyake, devenit major la 20 de ani, după legea japoneză. Romanul preia titlul cântecului #9 Dream de John Lennon, compozitorul preferat al personajului central. De pe insula Yakushima, Eiji pleacă la Tokyo pentru a-și căuta tatăl necunoscut. Fanteziile lui structurează narațiunea caleidoscopică. Firul principal se intersectează cu mai multe fire conexe - mamă, internată din cauza alcoolismului într-o clinică izolată, încearcă să-și recâștige fiul, pe care l-a părăsit; sora lui geamănă, care s-a înecat în ocean, îi bântuie visele -, se întâlnește cu fire întâmplătoare - prietenia lui Eiji cu proprietarul unui magazin de închiriat filme; relația lui cu o pianistă cu ceafa perfectă -, se ciocnește de altele pline de violență atât în viața reală, cât și în irealitate - tânărul nimerește într-un război nimicitor din lumea interlopă, dominată de Yakuza; își asumă roluri de super-erou în jocuri electronice -, sau se mută pe fire paralele - Eiji citește fabulele scrise de o bătrână autoare surdă pentru nepotul ei sau jurnalul prezumtivului său bunic, fost luptător kamikaze în marina militară. Excepțional! E mai mult decât o poveste suprarealistă cu mistere sau decât o carte despre maturizare, mai mult decât un portret al metropolei Tokyo sau al unui adolescent cu fluxurile lui de conștiință. Este un roman unic: inteligent, neobișnuit, captivant și minunat scris. - Literary Review Visul numărul 9, cu energia lui propulsivă, cu ludicul lui nestăvilit și erupția joyceană de limbaj, reprezintă confirmarea absolută ca David Mitchell trebuie socotit printre cei mai buni romancieri de astăzi. Scrie de vis, tipul acela de vis care nu vrei să se termine. - San Francisco Chronicle
