Cartea Viziunea educativa a lui Edith Stein PDF

ducația reprezintă un gest de creație ce rezultă din interacțiunea dina-mică între un ansamblu de caracteristici care sunt în același timp exterioare și interioare individului. Având în vedere această dimensiune creatoare, ,firmarea (Bildung) nu constituie posesia exterioară a unei cunoașteri, ci forma (Gestalt) pe care o ia personalitatea umană sub influența multiplelor forțe modelatoare sau chiar procesul acestei modelări." În această privință, Edith Stein consideră că „procesul educativ trebuie [...] să fie efectuat pornind de la un fundament natural." Acest fundament trimite la „forma interioară", numită și „prima forță modelatoare" care susține gestul educativ. într-adevăr, orice ființă vie are „un temei forma-tor activ care conține în el însuși forța motrice („forma internă") de a se dezvolta într-o direcție anume; mai precis, în direcția formei desăvârșite a organismului perfect la care acest germen, crescând și dezvoltându-se, trebuie să ajungă." Cu alte cuvinte, în virtutea formei sale proprii, fiecare ființă vie este angajată într-un proces de actualizare a caracteristicilor con-stitutive ale speciei sale, realizând astfel propriul său scop natural. Fragment: " Sfera libertății Orice persoană, ca parte din natură, este supusă în anumite privințe influențelor venite din partea mediului și este deter-minată de anumiți parametri contingenți pe care nu îi poate controla. De exemplu, moartea subită, paralizia sau slăbiciunea organismului pot bloca dezvoltarea personalității. „Persoana care este, în această măsură, `neîmplinită' se aseamănă cu o schiță neterminată." Ființa umană este un subiect psihofizic supus, într-o anumită măsură, unei cauzalități naturale. Chiar dacă recunoaște acest lucru, Edith Stein caută totuși să demonstreze, împotriva unei concepții deterministe, ca subiectul uman — o ființă a cărei dimensiune senzorială nu poate fi separată de cea spirituală - nu este condus în totalitate de natură materială', după cum nici activitatea voinței nu se reduce doar la forțele psihice ale Tocmai această independență față de sferă exclusiv naturală este cea care constituie subiectul uman ca persoană. „A fi persoană înseamnă a fi o ființă liberă și spirituală. Iar ceea ce deosebește omul de toate ființele naturale este faptul că el este o persoană.."  Libertatea este inseparabilă de conștiință pe care o ființă umană o are despre ea însăși, cu alte cuvinte de capacitatea sa de a reflecta asupra ei însăși și asupra diferitelor dimensiuni constitutive, fiind aici incluse și determinațiile care o circumscriu, pentru a putea să hotărască, să aleagă. Edith Stein descrie acțiunea liberă ca pe un proces ce pune în joc înțelegerea motivațiilor pe baza cărora se ia o decizie exprimată printr-un act voluntar. Prin voința sa, persoana ur-mărește niște scopuri. Dar modul în care voința se exprimă în acțiune nu poate fi redus la o înlănțuire în care cauza deter mîna efectul său. Un act liber, ca expresie a vieții spiritului, este caracterizat de faptul că este motivat și nu, strict vorbind, cauzat, chiar dacă există factori ce l-ar putea condiționa. Cu alte cuvinte, „viața spiritului se desfășoară sub forma motivației, adică sub forma unor reacții la impresiile conforme cu rațiunea." în acest mod, voința, în baza unui mobil ce poate fi sesizat la nivel intelectual, se îndreaptă către un scop, iar acțiunea dobândește astfel un sens (ea este o orientare consti-entă către scopuri bine reprezentate și nu o rețea confuză de tendințe incoerente). Odată înțelese, motivațiile nu pot totuși constrânge subiectul să împlinească actele corespunzătoare, pentru că în acest caz el ar fi determinat și nu ar mai avea libertate."