Voi, cuvinte

    „Cine scrie poezii așterne formule în memorie, cuvinte vechi, minunate pentru piatră și frunză, legate sau despărțite de cuvinte noi, noi semne ale realității, și cine imprimă formulele se și retrage în ele cu propria respirație, dovedind de la sine adevărul acestor formule.“ (INGEBORG BACHMANN)     „La 17 octombrie 1973, când a murit în condiții nicicând pe deplin elucidate, am fost rugat să scriu o evocare. Aceasta se termină cu mărturisirea că printre cele mai frumoase poeme scrise în acest secol în limba germană număr câteva din volumele ei Timp amânat și Invocarea Ursei Mari. Mă întreb, conștient de vină pe care o port, de ce nu i-am spus niciodată lui IB acest lucru?“ (MARCEL REICH-RANICKI)     „Ceea ce surprinde cel mai mult la Ingeborg Bachmann este faptul că această intelectuală strălucită nici nu a pierdut senzualitatea în poezia ei și nici nu a neglijat ab¬stractizarea, ridicând miza stării complexe pe care obișnuim să o numim emoție la cel mai înalt rang.“ (HEINRICH BOLL)     INGEBORG BACHMANN s-a născut în 1926 la Klagenfurt (Austria). După studii de filozofie, psihologie și germanistică la Innsbruck, Graz și Viena, obține titlul de doctor cu o teză despre receptarea critică a lui Heidegger. Întâlnirea (1948) și prietenia cu poetul originar din Bucovina Paul Celan au avut o influență hotărâtoare asupra vieții și a operei lui Bachmann.