Volumul "Voi folosi întunericul drept călăuză" de Andrei Mocută cuprinde poeme care încearcă să surprindă spiritul exotic al culturii catalane și al unor artiști ai locului precum Salvador Dali și Antoni Gaudi. Chiar dacă ei sînt actorii principali ai jurnalului liric, totuși cel mai viu personaj ce transpare din versurile acestui volum este însăși Barcelona în complexitatea ei arhitecturală inegalabilă. Locuri precum Port Vell, Mirador de Colom, Las Ramblas, Sagrada Familia, Placă de Catalunya, Costa Bravă sînt popasuri poetice într-un volum de întîmplări și imagini decriptate într-o cheie ludică, evazionistă și personală. Fragment din volumul de poezii: „Aye! Singurul scoțian pe care l-am văzut în Barcelona e nedesprins de barului hotelului nostru, stă noapte de noapte pe terasă și aprinde chibrituri, apoi le stinge direct în paharul cu whisky. Nu mă pot abține să mă holbez la picioarele lui păroase și la kilt în timp ce întunericul ia foc și se stinge în pahar. Din când în când își taie câte un deget cu briceagul, iar când îi mai rămân două, aprinde ultimul chibrit și spune: Aye! Nu-i așa că arde cu o flacără minunată?"
