Vointa de a crede si alte eseuri filosofice

Această carte cuprinde cinci prelegeri ținute de William James pe o serie de teme umane fundamentale: credință, sinuciderea, raționalitatea, filosofia, conștiința și nemurirea. Toate aceste subiecte reprezintă elemente definitorii ale activității și gândirii umane în raport cu sine însăși și cu lumea care o înconjoară. Perspectiva adoptată de James în studiul acestor dimensiuni ale existenței umane este atât științifică cât și filosofică, filosoful american îmbinând cele două metode cu o abilitate și o ingeniozitate inconfundabile.   • Voința de a crede • Merită trăită viață? • Sentimentul raționalității • Există "conștiința"? • Nemurirea omului   Poate că cel mai tonic aspect din filosofia lui James este perspectiva sa despre ce este și ce înseamnă cu adevărat filosofia. Lucrarea sa, Pragmatism, începe în mod tipic cu un citat din Chesterton, care declară că "cel mai important și practic lucru la un om este în continuare perspectivă sa despre univers. . . . Considerăm că întrebarea nu este dacă teoria cosmosului afectează lucrurile, ci dacă, pe termen lung, le afectează altceva". Iar James susține paradoxul său cu explicația: "Filosofia care este atât de importantă în fiecare dintre noi nu e o chestiune tehnică, ci este sentimentul mai mult sau mai puțin conștient al sensului sincer și adânc al vieții. Este doar parțial dobândită din cărți; reprezintă modul nostru individual de a vedea și de a simți întreaga solicitare a cosmosului". Aceste cuvinte pun în discuție concepția filosofică considerată sacră de marea majoritate a filosofilor profesioniști, care ar socoti subiectul lor degradat de orice condescendență față de motivul uman. Aceștia ar putea vorbi în tonuri întrucâtva incerte despre poziția rezervată eticii, dar, în ceea ce privește logica și metafizică, ei susțin cu o mare demnitate și siguranță că țelul nostru este pur impersonal și "obiectiv", și că nu are nimic de‑a face cu viziunea personală sau chiar și cu "paliativele practice" ale științei umane. James i‑a deranjat pe unii și i‑a atras pe ceilalți tocmai pentru că a venit cu ideea inovatoare de a refuza să trateze filosofia ca pe un amuzament nefolositor sau ca pe o "gimnastică intelectuală", și a cerut în schimb să se întocmească o legătură rațională între "teoriile" susținute de filosofii profesioniști în amfiteatre și credințele în funcție de care ființele umane trăiesc în lume. Dar această nouă perspectivă asupra scopului filosofiei presupune și reflectă o radicală schimbare de atitudine față de faptele psihologiei. James a pătruns pe un teren complet nou prin refuzul său de a accepta dilema preliminară conform căreia pentru a înțelege viața spiritului trebuie ca aceasta să fie redusă fie la un sistem de categorii intelectuale, fie la un set de principii mecanice. - Howard V. Knox   Voința de a crede (1897) abordează din perspective complementare fenomenul credinței religioase. Cartea, care include cinci prelegeri pe teme că veșnicia, credința, conștiința, raționalitatea, filosofia și sinuciderea, își bizuie abordarea pe ideea, insolită în registrul pragmatist obișnuit, că raportarea la Dumnezeu nu comportă nici o garanție a beneficiului năzuit. Mai pe șleau, faptul de a crede presupune absența oricărei certitudini cu privire la avantajele prezumate ale unui asemenea act. Din acest punct de vedere, aproape nici o legătură cu viziunea pragmatică a restului filosofiei întemeiate de William James. Mai mult, originalitatea acestui particular punct de vedere provine și din interpretarea etică a "eroismului" de a crede: în fond, de ce am investi în credință dacă nimic nu ne garantează vreun beneficiu? Simplu: pentru că un credincios este un om curajos și dedicat. De aceea, morala credinței religioase este una eroică și gratuită. - Valentin Protopopescu, realizator Texte și Pretexte, Radio România Cultural