Vorbea cu patrupedele, cu pasarile si cu pestii

Așa cum este în realitate, lumea vie poate fi mai spectaculoasă decât orice plăsmuire. Deschizător de drumuri în zoologie, Konrad Lorenz o demonstrează cu prisosință în această carte, ce a avut drept imbold, conform propriei mărturisiri, mânia pe care i-au stârnit-o „nenumăratele povestiri cu animale prost scrise și pline de minciuni“. Dacă viclenia vulpii, blândețea porumbelului și alte idei de acest fel se dovedesc doar clișee fără vreun temei faptic, cititorului i se oferă în schimb o perspectivă asupra unui univers uimitor. În paginile lui Konrad Lorenz trăiește o lume populată cu personaje memorabile, precum gașca Martina, vorbăreața cioară Hansl ori stăncuța Tsoc. Deosebirile și asemănările dintre lumea necuvântătoarelor și lumea oamenilor se vădesc deopotrivă de tulburătoare.  Cartea aceasta i-a adus autorului recunoașterea internațională dincolo de granițele comunității academice.   Eu sunt om de știință, nu artist. Așadar nu îmi voi permite nici un fel de libertăți și «stilizări». De altfel cred că nici nu este nevoie. Cred că pentru a-i arăta citito¬rului cât de frumos este animalul e de ajuns să redai faptele, așa cum se-ntâmplă în cazul unei riguroase lucrări științifice. Căci adevărurile naturii organice sunt de o frumusețe îmbietoare și copleșitoare, și devin cu atât mai frumoase cu cât îi pătrunzi mai adânc detaliile și particularitățile specifice. - Konrad Lorenz Traducere de Vasile V. Popenaru