Vorbeste-mi, sa auda tot pamantul

Pe cât de ireală pentru mentalitatea noastră desensibilizată și obișnuită cu tragediile cotidiene, pe atât de adevărată este povestea asta. Ea există, și el, de asemenea – povestea chiar s‑a întâmplat, cândva, în Ciprul anilor ’90; a fost consemnată, cu anumite alterări și îmbogățiri narative, într‑un scenariu de film, Vorbește‑mi (Μιλα μου), de scenaristul, actorul și regizorul cipriot Iorgos Tsiakkas, cunoscând un succes remarcabil în Cipru și în Grecia. Să precizăm aici că scenariul a fost scris sub povățuirea și atenta veghere a starețului Gavriil Cipriotul, supranumit și „Starețul dragostei” – care însă, desigur, nu a văzut niciodată filmul. În treacăt fie spus, starețul Gavriil a schimbat la 180 de grade viața scenaristului Iorgos Tsiakkas și a soției sale, Christina Pavlidou, interpreta rolului principal, făcând din acești tineri actori îndrăgostiți și visători niște adevărați mărturisitori ai lui Hristos în mediul actoricesc – un Romeo și o Julietă a căror dragoste a rămas vie și după douăzeci și cinci de ani...    Când „stai pe marginea prăpastiei deznădejdii”, spune un mare nevoitor contemporan, „și când vezi că nu o mai poți răbda, trage-te înapoi un pic și ia o ceașcă de ceai”. Aflându-se înlăuntrul confuziei acestei lumi și în durerea propriilor patimi, personajele din această carte se vor așeza să bea multe cești de ceai pe marginea prăpastiei, pentru a-și putea păstra mintea în Lumină.    „Romanul – o adevărată Can­ta­re a Cântărilor rescrisă pentru omul contemporan – se desfășoară pe două planuri: cel omenesc, erotic, al ei, care parcurge un drum prea lung și prea dureros spre a‑l găsi și a se nunți cu el, și cel mistic, al sufletului care, la fel, parcurge un drum lung și dureros spre a‑L găsi pe El, pe Iubitul desăvârșit și pururea iubitor, cu Care nunta nu se sfârșește niciodată. Titlul însuși este un strigăt după celălalt – strigătul lui Adam după Cel prea­iubit al său din Tânguirea Sfântului Siluan, dar mai cu seamă este strigătul lui Dumnezeu după Adam, pe care Domnul îl îndeamnă să‑I vorbească, să I se destăinuie, să‑I cânte ca «să audă tot pământul» dragostea și dorul lui pentru El. Este strigătul prin care cel preaiubit, Adam, este chemat să iasă din ascundere, este provocat să răspundă, că astfel dragostea să se facă auzită pretutindeni”. (Tatiana Petrache)