Vraciul Vol.1

    O poveste impresionantă despre acceptarea destinului și despre puterea omului de a se adapta și a supraviețui. Doctorul Rafal Wilczur are deosebite însușiri sufletești și o uriașă capacitate de dăruire. Cu toate acestea, soarta îl supune unui lung șir de lovituri.     Prof. dr. Rafal Wilczur este o somitate în lumea medical pentru operațiile chirurgicale de succes. Familist convins, este devotat soției și fiicei, dar meseria îi răpește mult timp și îi neglijează pe cei dragi. După o operație grea, doctorul fuge acasă, încărcat de daruri, dar constată că, sătulă să-l aștepte, soția a luat fetița și l-a părăsit. Disperat, începe să le caute, apoi să bea în baruri, unde e bătut și tâlhărit. Când se trezește, nu mai știe nici unde se află și nici cine este iar banii și actele i-au dispărut. Cu ce situații limită se va confrunta eroul nostru rămâne să vedem.     Fragment din romanul "Vraciul Vol. 1" de Tadeusz Dolega-Mostowicz:     “— Oameni buni, povestiți tot, așa cum s-a întâmplat, spuse Prokop.     S-au adunat toți în jurul căruței. Au ieșit din odaie și cei ai casei, pesemne poftiți afară de Antoni. Au început să povestească amănunțit. Din când în când, câte unul dintre ascultători se rupea de grup și se uită pe fereastră. Împotriva obiceiului său, vraciul uitase să tragă perdelele.     De fapt vraciul nu uitase. Știa însă că nu mai poate pierde nicio clipă. Întâi s-a apucat să-i facă un control Marysiei. Respirația slabă și pulsul abia simțit păreau să indice agonia. Trebuia stabilit cât mai repede despre ce contuzii era vorba. Rana de deasupra tâmplei nu putea fi cauza unei stări atât de grave. Era superficială și provenea probabil din contactul, în timpul căderii, cu o piatră ascuțită, care i-a despicat pielea și a alunecat pe suprafața osoasă. Osul nu era atins. Și pielea de pe mâini și de pe picioare era jupuită în multe locuri, dar oasele erau întregi.     Degetele vraciului palpau repede, dar sistematic, trupul nemișcat al fetei, coastele, claviculele, coloana vertebrală și au revenit la cap. Abia atinse locul în care capul se unea cu gâtul și Marysia tresări o dată, de două, de trei ori...     Acum știa: baza craniului era înfundată.     Dacă n-a fost afectat creierul, o operație imediată o mai putea ajuta. Mai putea... era o speranță neînsemnată... dar era.     Vraciul își șterse cu dosul palmei sudoarea de pe frunte. Privirea lui se opri asupra instrumentelor primitive pe care le folosise până acum. Își dădea perfect seama că nu va putea face o operație atât de primejdioasă și de grea cu ajutorul lor.     — Toată speranța e în doctor, se gândi cu febrilitate. Să dea Domnul să ajungă la timp.     Între timp, vraciul spala și pansa rănile Marysiei, apoi se ocupă de Czynski. Tânărul își recăpătase cunoștința și gemea tare. După ce-i spăla fața și-i curăță de sânge, constată că are maxilarul fracturat. Mai neplăcută era fractura complicată a brațului stâng. Osul fracturat străpunsese mușchiul și pielea.     Cu câteva tăieturi de cuțit, vraciul înlătură mânecă și se apucă de operație. Din fericire, accidentatul leșină de durere. În douăzeci de minute operația era terminată. În orice caz viața lui Czynski nu era în primejdie.”