Vremea semnelor de carte

Mihaela Stanciu este o poetă a cărei maturitate și abilitate sunt evidente, cu un univers poetic bine definit. Poetele începutului de nou mileniu nu cunosc ezitarea și deruta: ele au doctorate și ochelari de după care privesc lumea cu luciditate, au experiențe existențiale și livrești profunde, iar sintaxa și lexicul li se supun ca niște câini de vânătoare bine dresați, când pleacă să hăituiască sensuri. Mihaela Stanciu, istoric literar și cercetătoare eminentă, are însă - în plus - un fond de sensibilitate acută cu care izbutește să impresioneze. Ea domină domeniul liric, dar știe și să se lase dominată, punând în texte și misterul feminității, fără de care poezia ar fi doar o rețetă farmaceutică. Dacă omul este sub vremi, poetul plutește de-asupra lor și - dacă există o vreme a semnelor de carte știe să utilizeze aceste jaloane cu maximum de efect. Poeta Mihaela Stanciu își ”însemnează” calea cu borne trainice. - Horia Gârbea Ilustrații de Mircea Dumitrescu   Fragment din cartea "Vremea semnelor de carte" de Mihaela Stanciu: "Final fericit   să te așezi pe obstacolele dintre noi aici toate mor înainte de a se naște fericirea între mine și ține nare loc la lumina zilei o pastă grețoasă se-ntinde că untul a ajuns în ultimul hal lasă-i să creadă ce vor și vino mai aproape mergem la piață mîncam o ciorbă de lobodă și ne facem rumeni în obraji."